Cum va spuneam intrand in posesia cheilor de la garajul care adapostea masina m-am dus glont in locatia indicata. Garajul era unul foarte mare, avea cam 15 boxe, iar in boxa 5A, statea Aero-ul. Trecusera peste 10 de cand "ne intalnisem" ultima oara si oricum acum o priveam cu alti ochi.
Purta inca numerele de concurs de la ultimul raliu Bucuresti-Sinaia la care participase. Nici nu stiu cum au trecut 3-4 ore, cand am parasit garajul era deja noapte. Masina arata rau, mult mai rau decat imi aminteam si avea cateva modificari mai mici sau mai mari. Una o stiam, masina suferise candva un accident, iar reparatia spatelui se facute "romaneste", o foaie de tabla prinsa in suruburi peste aripi, capetele suruburilor polizate si ingropate in chit. Reparatia era foarte veche, probabil facuta inainte de 1950, an in jurul caruia ajunsese in proprietatea dlui Bruteanu. Problema readucerii la original, desi necesita o munca laborioasa nu-mi genera dureri de cap ci o banuiala care mi-a incoltit brusc in mine. Banuiala ca masina fusese modelul "Sport" (cabriolet cu 4 locuri) si fusese transformata in "Roadster" (roadster 2+1 locuri) de cineva caruia ii placuse mai mult masina M.S. Regele Mihai (masina rosie). Initial am contactat o serie de istoriografi cehi, autori de carti extrem de documentate si posesorii unor impresionante arhive. Dupa seria de sasiu am aflat un singur amanunt, ca masina (posibil doar sasiul echipat ?) a fost produsa in 1937, dar nu la comanda vreunui client , ramanand in depozitele fabricii pe pe stoc. Informatia care a lamurit misterul si mi-a inlaturat temerile (doream un roadster nu un sport cabriolet) a venit de la colegul meu de club, ing. Calin Balanescu, care a descoperit un amanunt simplu dar care scapase marilor specialisti : AMPATAMENTUL. Modelul Roadster are ampatamentul mai mic cu 20 cm decat cel al variantelor Sport Cabrio si Limuzina. Am revenit la garaj cu o creta si o ruleta, am trasat liniile axelor ai am masurat rasufland usurat, masina era la baza un Roadster, nu exista nici un dubiu. Am facut pasul urmatoe cerand permisiunea sa pornesc masina. Aici am avut un mic soc, in sensul ca noul proprietar incredintase masina unui service care refacuse podeaua insa facuse si doua erori groaznice : montase pe masina o baterie de 12V, si cum ea nu incapea schimbasera si tava, pe care o pozitionasera gresit, astfel incat la bracarea maxim stanga anvelopa stanga freca pe interior de ea. Asta era partea cea mai simpla de remediat, mai rau era ca pornisera masina cu o baterie de 12V, masina avand instalatia la tensiunea de 6V. Zilele acestea voi afla raspunsul la o intrebare care ma chinuie de multa vreme, au reusit sa arda sau nu dinamul ? Ramane de vazut, oricum asta n-a fost tot, n-au folosit nici amestec de ulei cu benzina (in proportia 1:40), noroc ca rezervorul avea depuneri din timpuri imemoriabile care au salvat motorul in timpul "testelor" facute prin curtea service-ului. Pe langa asta "modificarea" anteriorului proprietar, care montase in bord o .... seringa (vezi sageata din foto 2) cu dublu rol de pompa si rezervor de apa pentru curatarea parbrizului pare a o gluma foarte reusita. Masina a pornit relativ usor, desi initial am avut probleme cu bateria. Primisem o baterie romanesca cadou, de la dl Barbu Andrei si el pasionat de vehicule istorice, o tinuse in conditii proaste desi era noua. Am incercat inutil s-o incarc, "decedase" era sulfatata si parea a avea o placa cazuta dar ..... era in garantie. Asa ca spre norocul meu am primit in schimb de la magazin o baterie noua, vanzatorul insa mi-a retinut talonul de garantie si bonul pentru a se asigura ca a scapat definitiv de mine (intre timp si bateria asta "decedat", nu recomand bateriile romanesti pe 6V). Am pierdut vreo 2 zile dar am reusit sa pornesc masina, ba am si facut cativa metri cu ea urcand partial rampa garajului, asistat de cativa colegi de club. Motorul suna foarte bine, franele fiind pe cabluri tineau. Dupa ce am oprit motorul ne-am trezit pe cap cu portarul cladirii care era la un pas sa cheme Pompierii, din cauza fumului si a mirosului de benzina (varsasem putina pe jos cand am pregatit amestecul). L-am linistit pe om si l-am omenit sa uite evenimentul, nu de alta dar nu vroiam sa-i fac probleme proprietarului care detinea in chirie locul de parcare. Dupa etapa asta a urmat lunga asteptare, pana am cumparat masina, moment din care am inceput sa dezechipez caroseria pentru a "interna" masina la tinichigerie. Dupa lungi cautari am apelat la nea Mihai, un excelent tinichigiu pe care-l cunoasteam ca mare meserias, care repara masini incadrate optimist la "dauna totala" e optimista, masini care practic
ori sunt rupte in doua, ori s-au rostogolit de mai multe ori ari au fost recuperate de prin prapastii. Omul vorbeste cu tabla, da gauri, taie, trage, ciocaneste, sudeaza, polizeaza, la final nici nu crezi ca vezi aceeasi masina care aterizase covrig in atelier. Dl Neughebauer din Ploiesti a fost deosebit de amabil si ne-a permis sa scoatem tipare dupa reperele care lipseau din caroserie, practic ne-a Mihai a vazut o singura data masina in forma originala si a bagat totul in "computer". Ce a urmat o sa vedeti in episodul urmator, reusisem sa intru in posesia masinii mult visate, unul din cele doar 299 de exemplare Aero 30 produse vreodata in varianta Roadster, dintr-un total de 7425 unitati (sport, cabriolet, roadster, limuzina, sasiuri echipate vandute firmei de caroserii Sodomka, prototipuri, toate produse in perioada 1934-1945).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu