sâmbătă, 22 august 2009

Proiectul AERO (IV) - Vopsitoria












Caroseria reparata si pregatita de vopsit s-a "odihnit" un an in garaj. In acest tip am tot cautat codurile originale ale culorilor folosite de firma Aero. Invariabil raspunsul primit din partea unor istoriografi si restauratori cehi a fost ca nu exista asa ceva, ca uzina foloseaza zeci de culori, multe din ele facute pe comanda, unicat, si , surpriza, au fost si masini vopsite metalizat, codurile nu se pastrasera in arhiva. Ce o fi insemnat la vremea aceea vopsea metalizata nu-mi prea dau seama dar banuiesc ca era vorba de un argintiu gen "Lunar", celebra vopsea romanesca de sobe, posibil ca prin adaugarea de pigmenti sa fi obtinut si alte culori. Cert e ca astazi nu putini restauratori cehi vopsesc masinile cu vopsea metalizata, o chestie care mie unuia imi displace. Tot cautand paleta de culori originala, avand informatia ca masina initial fusese bej, mi-am amintit de un procedeu folosit in analizele merceologice, si anume conditionarea. Procedeau asta presupune introducerea unui obiect intr-un cuptor (etuva) in care este mentinut la cateva sute de grade un timp determinat. In acest mod obiectul sufera in cateva ore/zile transformarile pe care le sufera dupa ani de zile de utilizare. Se urmareste sa se vada cum va arata obiectul la sfarsitul "vietii", daca isi mai pastreaza functiunea, proprietatile si caracteristicile initiale. Printre caracteristicile verificate se afla si culoarea, ceea ce ma interesa si pe mine. Am cumparat trei machete metalice, vopsite diferit, in alb si in doua nuante de bej, le-am demontat toate partile din plastic si le-am tinut in cuptorul aragazului timp de 10 ore. La final am comparat rezultatul cu urmele de vopsea de pe caroserie (gasite sub platnicele portierelor). Desi destul de aproximativ exerimentul a aratat ca masina fusese vopsita intr-un bej deschis, pentru ca cel inchis se transformare intr-un maron deschis iar albul era departe de mostra mea. Existau doua variante, Royal Ivoire si Old English White, culori folosite inca din perioada interbelica dar si dupa in industria britanica : Mg, Jaguar, Morgan, Austin , etc. Prin intermediul ing. Dan Cazacu am aflat de la un colectionar german care fusese intr-o situatie similara cu a mea, avand un B.M.W. 328 restaurat in Anglia codul actual al culorii Old English White, am comandat vopseaua si problema a fost rezolvata.
Am gasit apoi un vopsitor de incredere si ne-am apucat de treaba. Caroseria a fost atent slefuita, s-au facut unele retusuri si in Ziua Z, ultima din concediul meu ( ce stres ....) am reusit inchirierea unei cabine, pentru un timp dublu decat cel normal pentru o masina moderna, datorita elementelor disparate de caroserie. S-au vopsit initial piesele disparate, aripile, jantele, masca, capotele si ulterior caroseria si usile. Piesele au fost atent fixate in cuptor fiind degresate. Dupa circa doua ore primele piese erau deja relativ uscate asa incat au fost mutate intr-o incapere inchisa si s-a trecut la vosirea caroseriei. Fiind seara service-ul se inchisese asa incat caroseria a ramas in cuptor timp de 6 ore. In miez de noapte am montat provizoriu aripile fata (alta solutie de transport nu am avut date fiind dimensiunile) , am incarcat (in vreo 3 drumuri) restul pieselor si am reusit sa dorm vreo 2 ore fara sa pierd avionul cu care m-am intors la Milano. Aici trebui sa-l pomenesc pe Sorin, amicul la care de ani de zile apelez pentru transportul pe platforma (il puteti contacta la 0722.736.751) un tip care pune suflet in ceea ce face, are rabdare si lucreaza profi, masina cu el e intotdeauna in siguranta. Aripile spate nu le-am putut monta din cauza .... rotilor de Aro montate provizoriu, pentru a le putea vopsi pe cele originale. Cu rotile de Aro e o poveste amuzanta, doua proveneau de la masina mea, iar celelalte doua erau de imprumutate de la colegii din Aro M461 Club Romania, George Pantelimon si Daniel "Kelu" Tanase pe care normal ca a doua zi i-am trezit cu noaptea in cap pentru a le returna piesele. Fiind presat de timp pe George l-am rugat sa vina sa-si recupereze singur roata, asa ca le multumesc is pe aceasta cale pentru sprijin. Cu masina vopsita am rasuflat usurat, scapasem de cea mai grea parte a proiectului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu