Desi mi-am dorit n-am reusit sa "lansez la apa" Aero-ul la Carpati Retro. Am sperat pana in saptamana premergatoare raliului ca voi finaliza proiectul, totul decurgea ok, pana am descoperit ca dinamul are rotorul ars. De parca necazul nu era suficient materialul de softop comandat prin Oldtimer Studio (dupa cod, normal) a sosit din Germania bej in loc de grena. Asa incat am apelat la "credincioasa" mea Fulvia cu care din pacate in ultimii doi ani am mers extrem de rar. Practic de la Carpati Retro 2008 masina nu mai fusese pornita. Ca sa se razbune, pentru ca n-a mai fost scoasa la plimbare, a pornit si s-a apucat sa scuipe nervoasa benzina dintr-un carburator, nu picura, curgea ca de la robinet. Se uscase garnitura unei pompe de sprit. Dupa vreo 2 ore de munca am reusit sa demontez/remontez ambele carburatoarele (ies numai impreuna si numai cu tot cu flansa de admisie) si sa elimin pierderea de combustibil. Aruncand un ochi in carnetul de bord am constatat ca au trecut cateva mii bune de km le la ultima inlocuire a consumabilelor. Asa incat am inlocuit platina, condensatorul (avea probleme, dupa prima zi de probe platina a ramas lipita), rotorul si pentru ca parea foarte veche si bobina, am refacut distanta la bujii, am completat uleiul si lichidul de racire. Capac de delco n-am gasit, chestie care m-a enervat la culme, a fost o palma bine meritata, pentru ca am realizat ca tot alergand dupa piese pentru antebelicele din colectie neglijasem total tocmai masina cu care in ultimii 8 ani am participat la cele mai multe evenimente. Cu noile piese montate si dupa toate reglajele efectuate ca la carte (ma rog CD, ca manualul e de arhiva si nu merita murdarit) masina porneste acum la sfert, asa ca in ziua cu pricina, joi 27 august la 6:00 am iesit increzator din garaj cu destinatia Ghencea de unde am imbarcat copilotul, Razvan Badulescu prietenul si colegul de club cu care ma ocup de masini. Putin dupa ora 9 luam startul in cea de-a X editie a Carpati Retro. Cand a trecut timpul ? Ma uitam la masinile si colegii participanti, s-au schimbat multe de laprima editie. Ii pot numara pe degetele de la o mana pe cei care au participat la absolut toate editiile. Din pacate foarte multi oameni dragi mie lipseau, insa am fost bucuros sa constat ca in cei doi ani in care am lipsit din tara au aparut noi colegi extrem de pasionati iar nivelul calitativ al masinilor creste continuu. Am luat startul si , mare noroc, am intrat prin Ploiesti, sa recuperam rotorul dinamului de la Aero, mesterul nu se apucase de treaba asa incat l-am transferat la un alt atelier din Brasov mult mai specializat. Asta ne-a scutit de o ora de bara la bara pe centura Ploiestiului. Dupa ce am pierdut o gramada de timp intre Poiana Tapului si Busteni unde blocajele sunt la ordinea zilei, am ajuns la Brasov, unde firma Contempo (dealer B.M.W.) a gazduit expozitia masinilor participante. Dl Sorin Muntz , reprezentantul R.C.R. judetean s-a ocupat ca de obicei de noi , asa incat am avut iarasi sansa sa servim din delicioasele produse traditionale romanesti adevarate, realizate de gospodarii locali nu industrial. Aproape ca am uitat ca suntem totusi intr-un raliu de regularitate, totusi ne-am trezit la timp, dat fiind ca trecut linia de finish fara penalizari. Drumul a fost in continuare aglomerat insa dupa ce am trecut de Brasov am circulat foarte bine. Dupa ce ne-am cazat pe domeniul Dracula Danes seara am avut placerea sa-i cunoastem pe reprezentantii Kafer Club Romania. Spre miezul noptii emotiile au atins cote maxime, meciul Dinamo-Liberec tinandu-ne pulsul ridicat. Suporterii tembeli care se bat pe strazi si pe stadioane ar fi ramas interzisi sa vada cum stelistii din grup ii incurajau pe dinamovisti, tinand pumnii stransi cainilor rosii. A doua zi am gresit drumul plecand pe directia Medias in loc de cel spre Tg. Mures, ceea ce ne-a costat vreo 30 de km facuti aiurea. Dupa iesirea din Praid, pe niste serpentine, motorul a inceput sa functioneze neregulat, ne-am oprit, am facut o sumara inspectie, totul parea normal, am repornit si dupa inca cateva sute de metrii am fost nevoiti sa oprim definitiv, masina nu mai tragea, motorul s-a oprit, noroc ca am gasit o zona in care sa putem scoate masina de pe carosabil. Partea de elimentare functiona perfect, platina era la locul ei, aaaaa bobina cea noua, marca Bosch, era scrum. Intre timp a aparut si ims-istul George Pantelimon, regele ARO cum ii spun eu, asa ca am inlocuit bobina mai relaxati, M-ul sau putea sa ne scoata din vagauna unde ne oprisem. N-a fost insa nevoie, lasasem vechea bobina in portbagaj, asa ca am plecat pe roti si pana la final n-am mai avut nici o problema tehnica. Oricum, rusinica nemtilor, nu ma asteptam, o fi ea bobina produsa prin China sau Turcia, ok, dar sa tina fix 464 de km, nu-i cam putin ? Pana la Gheorghieni am mers in spatele M-ului caruia nu-i lipsea desigur tricolorul, ocazie cu care am vazut un M mergand constant cu 100 km/h, incredibil dar posibil cu un raport adecvat al diferentialului, a urmat o expozitie in fata Casei de Cultura si am plecat iarasi la drum. Drumul superb, ma refer la peisaj nu la asfalt, insa in zona Lacul Rosu-Bicaz asfaltul e terminat, sute de gropi carpite prost, o nenorocire, ma opresc ca poate imi scapa vreo perla. Am continuat drumul peste baraj, acelasi peisaj cu pet-uri, acelasi drum care unde aluneca terasamentul e carpit sub forma de trambulina, nu poti admira natura nici macar in treacat pentru ca risti sa intri in vreo groapa care sa-ti distruga masina. Desigur ca o masina moderna nu sufera atat de acut de starea drumurilor din zona respectiva, probabil ca responsabilii cu drumurile din jeep-urile lor cumparate si alimentate din bani publici nici nu le simt, probabil ca au impresia ca totul e ca in palma, ce mi-ar placea sa-i vad mergand pe teren cu un M..... Timp de vreo jumatate de ora ne-a plouat dupa care a iesit soarele, am parasit soseau nationala si am ajuns la centrul de cazare Sf Paisie, situat in imediata apropiere a Manastirii Neamt. Locul pare de pe alta planeta, nu tu pet-uri , nu tu manele si cocalari cu ceafa cat frigiderul si burta cat cabina de raba, o liniste de ti-e si rusine sa vorbesti, totul verde, totul pus la punct si cireasa de pe tort soseau proaspat turnata. Seara am intrat la regim, in sensul ca timp de trei zile am servit mancaruri traditionale de post, cu dezlegare la peste. A doua zi , sambata, ne-am raspandit la manastirile din zona. In curtea Manastirii Sihastria ne-a intampinat un M cu girofar si motor diesel. Seara am participat la cina festiva, organizata in inima padurii, cu tot dichisul, foc de tabara, masa imbelsugata, vinuri alese si nelipsita palinca de Baia Mare. Duminica am plecat spre Bucuresti, pe traseul Tg Neamt-Piatra Neamt-Bacau-Urziceni, in 6 ore masina poposea cuminte in garaj, castigase inca o batalie, iar noi locul 3, devansati de doua masini mai batrane, criteriu de departajare al echipajelor fara penalizari. Am facut aproape 1100 de km in patru zile, am parcurs locuri de o rara frumusete si am intalnit oameni deosebiti. Parintele Arhimandrit Eftimie Camil a fost o excelenta gazda care ne-a facut sa ne simtim in rai, sunt convins ca foarte multi colegi ca si mine abia asteapta sa revina in aceste locuri. De altfel nu putini au fost cei care si-au prelungit sederea cu 2-3 zile, vrajiti de frumusetea locurilor. Nu pot decat sa-l felicit pe Viorel Burcea, secretarul general R.C.R care a ales traseul si locatia nemteana. Raliul a fost o reusita, singura parere de rau a fost absenta unor vechi prieteni si colegi de club, pe care n-am sa-i numesc dar am sa incerc in anul ce vine sa-i scot din amorteala. O alta speranta e legata de starea drumurilor, de cativa ani am renuntat sa mai invitam echipaje din strainatate de rusine, cum speranta moare ultima poate vom reusi vreodata sa avem si noi niste drumuri decente, care sa nu ne mai umbreasca sau sa ne limiteze placerea de a circula pe soselele patriei cu vehicule istorice. Cam asta a fost, urmeaza Kronstadt Classic Rally 18-19 septembrie, un nou eveniment, o noua ocazie de a petrece cateva zile alaturi de pasionatii vehiculelor istorice.
