Standul Retromobil la SAM / 5-6 aprilie

In avanpremiera sezonului 2014 RETROMOBIL CLUB ROMANIA va participa la Salonul Auto-Moto care se va desfasura in capitala. In zilele de 5 si 6 aprilie RCR invita toti pasionatii de vehicule istorice la Standul RETROMOBIL, organizat intr-o zona exterioara pazita/ingradita (Piata Constitutiei)

Duminica 6 aprilie, in intervalul 14:00-15:00 va avea loc o parada a vehiculelor istorice participante pe ruta Bdul. Libertatii - Bdul Unirii – Piata Alba Iulia si retur.

Organizatorii Salonului Auto Moto au pregatit pentru pasionatii de vehicule istorice numeroase surprize printre care se numara :

- posibilitatea de expunere gratuita in zilele de 5 si 6 aprilie a vehiculelor istorice intr-o zona special amenajata din fata Palatului Parlamentului (se accepta postarea de anunturi format max A4 de vanzare/inchiriere/schimb). Automobilele vor stationa in locatie sub paza in noaptea de 5 spre 6 aprilie.

- vehiculele expuse vor purta un numar de identificare pentru a participa la concursul AUTO din cadrul SAM, cu premii valoroase: locul I = 5.000 lei, locul II = 2.000 lei si locul III - 1.000 lei (cele mai frumoasemasini fiind desemnate exclusiv prin votul publicului vizitator)

- intrarea gratuita pentru expozant si un insotitor (pretul biletului de acces fiind de 20 lei/zi/persoana);

- 2 vouchere pentru acces zona Luxury Food Restaurant in valoare de 80 lei/zi/persoana)

Cei care doresc sa participe la eveniment sunt rugati sa se inscrie prin email la secretariat (at) retromobil.ro pana in data de 3 aprilie 2014 ora 12:00 indicand marca/modelul/anul de fabricatie al vehiculului(lelor) istorice cu care vor participa.

Va asteptam !

Expozitie moto la Cluj - 5 aprilie

Sambata 5 aprilie in Parcul Central din Cluj Napoca, echipa dlui Ucu Bodiceanu, unul din cei mai activi organizatori de evenimente cu vehicule istorice din Ardeal, propune pasionatilor de bijuterii pe doua roti o expozitie tematica. Vedetele de odinioara vor putea fi admirate incepand cu ora 11:00 in zona casinoului.  

Balkan Bus Meeting se tine in Romania

Intalnirea internationala anuala a posesorilor de bus-uri VW va avea loc in acest an la Bucuresti in perioada 4-6 iulie, fiind cea de-a IV-a editie dupa cele desfasurate in Grecia, Bulgaria si Turcia. La eveniment sunt invitati pe langa cei ce indragesc busurile si toti posesorii de VW-uri clasice. Detalii pe site-ul evenimentului www.balkanbusmeeting.com

Povestea unui afis

Daca o sa ma intrebati ce am facut pe 20 septembrie 1986 va pot spune cu precizie, pentru ca in acea data s-a desfasurat a IV-a editie a Raliului Bucuresti-Sinaia. Tin minte ca am fost spectator si bunicii mi-au cumparat afisul raliului, varianta la scara 1:1, pentru ca aveam sa descopar ulterior ca a existat si o varianta la scara redusa, care se plia sub forma unei brosuri cu informatii pe verso despre concurs. Varianta pliabila avea si pret pe ea, suprascris cu pixul (probabil ca se vindeau bine si cineva s-a gandit sa scoata un ban in plus). Varianta la scara 1:1 era fireste destinata afisajului insa mai mult ca sigur ca ajuns la vanzare "pe sub mana". La acea ora era la moda sa-ti tapetezi peretii camerei cu afise asa ca de la cele de cinema pana la cele cu muzicieni toate se vindeau bine. Eram "in bransa" pentru ca tatal unui vecin lucra la Casa Scanteii unde se tipareau majoritatea afiselor. La un moment dat am dat lovitura cu un lot pentru export, niste afise cu Michael Jackson, cu artistul, un capac de sticla  si sloganul "Pepsi is New York". Pentru mine a fost "Pepsi is money", cred ca am vandut pe putin 200 de bucati castigand peste 1500 de lei. Dar sa revenim la afisul raliului. Ajuns acasa am avut o problema in a gasi un loc potrivit pentru afis, date fiind si dimensiunile mari (966 x 670 mm) asa incat l-am plasat pe usa camerei , initial la exterior, dupa care l-am mutat la interior. Dupa cativa ani am renuntat la afise si mi-am redecorat camera, am scos afisul si l-am pus "bine" . Atat de bine incat nu l-am mai gasit niciodata. Am gasit la un coleg de club, participant la acel raliu, varianta pliant insa n-am intraznit decat sa-l rog s-o fotografiez. Cred ca fiecare a pierdut de-a lungul vietii diferite lucruri pe care le regreta, eu am o lista destul de lunga si credeti-ma ca afisul asta era in varful topului. Asta pana ieri cand printr-o conjunctura fericita am gasit un exemplar al afisului 1:1, culmea, tinut de cineva aproape 28 de ani pe un perete si cu toate astea pastrat in bune conditii. Faptul ca a fost tiparit la Intreprinderea Poligrafica Brasov ma face sa cred ca de realizarea lui s-a ocupat OJT Prahova, organizator al raliului alaturi de ACR. Foarte putine editii ale raliului s-au bucurat de un afis, imi vine in minte doar editia inaugurala din '83. La fotograful oficial al OJT-ului, pe care l-am desoperit dupa lungi cautari si care mi-a pus la dispozitie intreaga sa arhiva am descoperit cateva variante de afise, realizate de studenti la arte plastice, care n-au trecut de cenzura. Dar asta e o alta poveste, mult mai interesanta decat piederea si regasirea acestui afis.. De data asta am sa inramez afisul ceea ce va invit si pe Dvs sa faceti cu afisele/documentele/fotografiile de arhiva, evident dupa scanare. Varianta inramata se pastreaza cel mai bine, unele din cele mai valoroase fotografii din arhiva Automobilia fiind cumparate de-a lungul timpului inramate. Orice alta forma de conservare creste riscul de degradare, ca sa nu vorbesc de cel de distrugere prin aruncarea la cos impreuna cu lucruri considerate "maculatura". Cunosc anticari care au recuperat de la Remat unele din cele mai valoroase lucrari pe care le-au tranzactionat in zeci de ani de cariera. Apropo de asta aveam un coleg de scoala primara a carui mama cumpara ziare vechi de la centrele de difuzare a presei
(banuiesc ca aveau pret redus) pentru a reusi sa faca norma de maculatura pe care eram obligati s-o aducem la scoala. Alti parinti insa faceau curatenie prin bibioteca si multe tiparituri de valoare s-au topit astfel. Cand venea masina sa ridice "marfa" de la scoala ma cocotam in camion si desertam sacii ocazie cu care am salvat si cateva reviste auto straine pe care le pastrez si acum. Poarta stampila "Revista  Autoturism" si asa cum banuiti provin din redacia publicatiei care banuiesc ca avea o serie de abonamente externe pentru documentare. Cum omul din greseli invata ma grabesc sa inchei, plec la mall sa-mi inramez comoara.

Automobilele in Timisoara interbelica

Colegul Vlad Capotescu, reprezentantul judetean R.C.R. in judetul Timis trudeste de ceva vreme la o lucrare extrem de interesanta. Alaturi de fotografiile selectate din colectia personala autorul va reuni intr-un album acte, anunturi, documente, reclame ale firmelor din domeniul auto din Timisoara interbelica. Lucrarea se afla in faza de corectura si paginare autorul cautand fonduri in vederea editarii. Sfatul meu ar fi ca dupa definitivare si stabilirea costurilor, editarea sa se faca pe baza de precomanda, cu plata in avans. Cunoscand pasiunea cu care Vlad a strans ani de-a randul materiale precum si dificultatea acestui demers nu cred ca exista vreun risc ca cineva sa regrete aceasta achizitie. 

Muzeul Transportului Public - Oslo

Saptamana trecuta am efectuat impreuna cu Dan Cazacu, Presedintele Comisiei Istorice R.C.R. o vizita "de lucru" la Oslo. Printre obiectivele vizitate pentru documentare s-a numarat si Muzeul Transportului Public din Oslo. Locatia nu fusese trecuta in lista de gazdele noastre, federatia locala de vehicule istorice, insa ne-am gandit ca ar fi pacat sa o ratam asa incat am profitat ce cele cateva ore libere din dimineata ultimei zile si l-am vizitat. Intr-un fost depou de tramvaie, municipalitatea a reunit 25 de tramvaie si 7 autobuze, colectia fiind insa mult mai mare (exista si un depozit in care este si atelierul de restaurare). Mi-au placut in mod special un tramvai din 1939, cu niste linii care te trimit cu gandul la RR-urile din epoca si un elegant autobuz Volvo. Evident ca discutia a ajuns in acelasi punct, mai exact cum a involuat designul mijloacelor de transport si in general al vehiculelor in ultimile 3 decenii (sa nu mai vorbim de arhitectura cladirilor ....). M-am asezat pe un scaun al autocarului si am privit imprejur : interiorul, fara sa fie unul de lux, era cu lambriuri din lemn frumos lacuit, in partea din fata plafonul avea o trapa de cca 2x1 m , deasupra parbrizului. in centru trona un radio cu lampi si doua boxe, primele geamuri laterale au o forma cu totul speciala, formele caroseriei sunt scoase in evidenta prin ornamente din crom. Am inchis ochii si am incercat sa-mi inchipui cum era viata la bordul acestu autocar : langa sofer, pe capacul motorului tapitat in piele rosie se inghesuiau 6-7 prichindei care studiau cu atentie prin parbrizul "split" drumul, baietii incercand sa imite gesturile soferului, imbracat intr-o uniforma impecabila din care nu lipsea chipiul cu emblema emailata a companiei de transport. Pasagerii erau veseli, cantau in cor melodiile la moda care se revarsau din boxele de lemn. Traseul montan, din zona costiera, oferea peisaje fantastice, trapa din plafon oferind o panorama extraordinara. Pe fundal motorul torcea lin. Desi lunga si efectuata la o viteza medie redusa calatoria cu autocarul nu era plictisitoare fiind ea insasi unul din punctele de atractie ale excursiei montane. M-am trezit brusc amintindu-mi trenul de mare viteza cu care urma sa mergem la aeroport, lipsit de orice element care sa comunice pasagerilor vreun sentiment. Compus exclusiv din materiale sintetice, fara viata (lemnul si pielea au viata) mijloacele de transport  de astazi pun accentul doar pe caracteristici precum siguranta, poluare, consum, viteza de deplasare. Desi nu o declara insa producatorii pun pe primul plan costul de productie. Toate alterarile asupra elementelor care faceau pe timpuri delicioul pasagerilor sunt justificate de ratiuni de siguranta. Nu ma poate convinge insa nimeni ca un mijloc de trasport cu interiorul tapitat in materiale sintetice si care o forma produsa de un computer e mai sigur decat unul lucrat traditional si in designul caruia se vede amprenta unui designer care nu se baga in priza. Din pacate daca la automobile si motociclete avem alternativa de a folosi un model clasic, pentru transportul in comun la noi in tara nu exista prea multe alternative. Anul trecut am atestat primele doua autocare clasice de care sper sa ne bucuram cat mai curand.

Album foto :

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.643890275664589.1073741832.100001308684269&type=1&l=d8ec53c8be

'Nea Gabi e numarul 1 !

Daca va intrebati cine are legitimatia R.C.R. cu numarul 1, raspunsul e Adam Iulius Gabriel. Avocatul care ne-a sprijinit in fondarea clubului a ordonat cei 21 de membrii fondatori alfabetic. Tipic pentru Romania,  pozitia cu nr.1 a fost la un moment dat ravnita de un coleg, dar daca ne gandim la povestea cu "0-B", desi personajele nu sufera comparatie, nu puteam decat sa constatam ca ramanem mereu aceeasi.  Nea Gabi este un mare pasionat de automobile britanice. Toata viata a condus numai masini bitanice : Austin 1300, Austin Mini,  Morris Mini Cooper, Austin Metro. Asa am ajuns sa-l cunosc pe nea Gabi alaturi de care am participat la sfarsitul anilor '90 la mai multe raliuri si evenimente dedicate vehiculelor istorice. Am fost mereu fascinat de acest personaj care m-a surprins cu lucruri placute. In apartamentul sau de doua camere din Tei piesele erau ascunse dupa vitrina, pusa strategic oblic intr-un colt al sufrageriei. Magnetofonul mergea mereu in surdina cand il vizitam, Loius Prima fiind printre favoritii lui Nea Gabi. Pe langa muzica de calitate nea Gabi iubeste cainii. Tin minte ca in perioada in care lucram la Mini-ul meu, la care si-a adus un mare aport, cara zilnic la un garaj din Baneasa cate o caldare de mancare iar in weekenduri isi facea de lucru la masini numai ca sa nu sara "prietenii" lui peste masa. Nelipsit de la evenimente in primi ani de existenta ai clubului Nea Gabi a renuntat la masini, evident din ratiuni economice. Pensionarii Romaniei sunt badjocoriti cu pensii de mizerie in loc sa aiba parte de batraneti fara griji, asta dupa ce au cladit aceasta tara. Ma bucur de fiecare data cand ni se alatura la un eveniment si sper sa o faca cat mai des. Ultima oara ne-am intalnit in cadrul vizitei la Tiriac Collection ocazie cu care i-am inmanat noua legitimatie de membru R.C.R. si l-am imortalizat alaturi de doua "englezoaice".