Nu, nu e vorba asa cum ati putea crede de intalnirea dintre doua persoane dupa o lunga perioada de timp. Nu e o poveste de dragoste asa cum va asigur ca ceea ce urmeaza nu e nici S.F.
Un automobil Fiat 500 si o cladire s-au reintalnit dupa 65 de ani. Intalnirea este cat se poate de reala si avut loc in august 2007 in Bucuresti. Bunul meu amic si coleg de club, ing. Calin Balanescu, a avut stralucita ideea de a readuce Fiat-ul sau in fata cladirii in care automobilul si-a asteptat clientii in 1942.
Cladirea, situata pe Str. Venerei nr. 23, adapostea la acea vreme reprezentanta Fiat. Astazi este un service auto, detinut de antrenorul de fotbal Florin Halagian, maine va fi poate un ansamblu de locuinte, sau poate nu. Povestea insa va ramane si mi se pare extraordinara. Pe data de 25 octombrie 1942, in plin Razboi Mondial, perioada in care productia de automobile a fost extrem de redusa, reprezentanta Fiat din Bucuresti a livrat un automobil Fiat 500 in stare noua.
Dupa 65 de ani automobilul si cladirea sau reintalnit.
Cladirea, situata in spatele blocurilor de pe Calea Mosilor, a scapat de bombardamente, cutremure si mai apoi de lama buldozerelor comuniste pentru ca astazi sa nu fie atinsa (inca) nici de febra imobiliara.
Automobilul a scapat si el de bombardamente, de rechizitionare, a fost radiat dupa razboi, a stat ascuns intr-o magazie de pe Bd. Protopopescu, din fericire n-a fost sacrificat pe altarul cinematografiei romanesti. Apoi a ratat si exilul pentru ca proprietarul sau nu s-a lasat pacalit de oferta derizorie a samsarilor care au roit in jurul lui dupa 1989, drept e ca si el avea pretentii exagerate. In final a avut o sansa pe care putine automobile antebelice din Romania o au. A avut sansa sa fie restaurat, sa fie reinmatriculat dupa aproape sase decenii. Asa incat n-a rata sansa de a revedea locul in care si-a inceput aventura in Romania.
La doar cateva sute de metrii de blocurile din "centrul civic" al capitalei o cladire de caramida aparenta sfideaza timpul. A fost una din putinele cladiri din cartierul Uranus care a supravietuit tavalugului pornit de Ceausescu pentru edificarea noii capitale. Caderea regimului comunist a salvat de la demolare vechea benzinarie de pe Str. Uranus. Din pacate nici capitalismul nu-i ofera vreo perspectiva acestei cladiri de patrimoniu. Personal am prins in functiune aceasta statie PECO, ba mai mult sotia lui George "IMS" a lucrat in aceasta locatie pana ce PETROM a decis suspendarea activitatii, anterior privatizarii companiei. Se pare ca decizia a fost legata de aparitia unor mostenitori care revendicau terenul. In aceasta statie PETROM distribuia "Combustibil de tip P", cunoscutul gaz lampant. Rezervorul este plasat in partea centrala, sub cladire, care are doua incaperi si o toaleta. In fata cladirii exista o singura pompa. Viitorul acestei cladiri este unul incert, daca vreunul din cititorii acestui blog poate sensibiliza vreunul din factorii implicati (PETROM OMV, Primarie, Institutii raspunzatoare de patrimoniu) ar fi bine sa se grabeasca. Asa cum ar fi bine sa treceti cat mai curand prin zona daca doriti sa vedeti pe viu aceasta relicva a Bucurestiului interbelic.
