Colegul Calin Balanescu mi-a trimis filmul promotional Tatra intitulat "Happy Journey" a carui vizionare sper ca sa va faca placere. Modelul 603 a fost produs intre 1956 si 1962. Propulsat de un motor V8 (racit cu aer , solutia totul in spate) automobilul a fost creat pentru demnitari si institutii de stat. Cu toate acestea echipa de competitii a participat cu modelul 603 la numeroase competitii. Vizionare placuta :
http://www.youtube.com/watch?v=J8fNpTSLi80
duminică, 30 noiembrie 2014
vineri, 28 noiembrie 2014
Cum alegeti culoarea masinii Dvs. ?
Daca ati devenit posesorul unul vehicul istoric e cazul sa urmati un "Cod al bunelor practici". Asa ceva nu s-a publicat la noi si probabil ca in plina epoca internetului nici nu se va mai publica. Pe net insa gasiti foarte multe informatii, ramane doar sa fiti dispus sa le aplicati. Cand vine vorba de alegerea culorii unui automobil problema devine critica. Am intalnit multe automobile valoroare, restaurate profesional care insa aveau colori traznite. Scuzele de genul "i-am lasat pe cei mici sa aleaga", "vreau sa fiu vizibil in trafic", "da bine la nunti", "asta era culoarea primei mele masini", " e culoarea mea preferata", "am vazut una identica in filmul X", "nu am gast codul original" , "n-am stiut care a fost culoarea originala" sunt cel mai des folosite. Pe langa culoarea aleasa si tipul vopselei e important. Ma refer in principal la vopselurile metalizate, produse inca din perioada interbelica. Vopselurile metalizate de astazi nu sunt similare cu cele originale (1k). Rezultatul e ca masina va arata ca o batranica strident fardata. Stiu ca la urma urmei totul tine de gustul omului numai sa nu aveti pretentia sa va aplaudam "opera". In general la masinile americate codul vopselei e mentionat pe placuta caroseriei. In fotografie vedeti placuta unul Buick tip 40 fabricat in 1938. Antepenultimul rand este "Paint nr. 518". O simpla cautare pe net si am descoperit codul vopselei care se numeste
Tabelul ofera codurile a doi producatori, prin programele de echivalare puteti din acest moment sa produceti vopseaua corecta. O alta problema e schema de vopsire. Exista de multe ori tendinta ca unele masini sa fie revopsite in doua culori desi original nu au fost asa, sau sa se extinda imbinarea culorilor incorect la anumite repere. Anul acesta am refuzat participarea la Concursul de Eleganta Sinaia a unui Citrenn Traction vospit in doua culori intr-o schema absolut "originala". A fost o decizie dificila dar sanatoasa daca dorim sa crestem calitatea evenimentului. Proprietarul a fost dezamagit, copiase o masina "dintr-o revista". Dupa cea i-am explicat cum sta treaba a decis sa revopseasca partial automobilul. Locul in care "rupi" culorile nu trebuie ales la intamplare. In nici un caz nu trebuie sa preiei o schema de vopsire proprie unei marci sau unei epoci (primul nume care imi vine in cap e Bugatti) si s-o adopti la un automobil din alta epoca sau a unui alt producator (de ex VW Kafer). Este dupa cum vedeti extrem de simplu , numai sa doriti sa respectati istoricitatea automobilului Dvs.
vineri, 14 noiembrie 2014
Anuarul A.C.R.R. 1923
Multi considera numarul 13 ca fiind unul ghinionist. Pentru mine ieri a fost unul norocos, pentru ca am gasit o lucrare pe cat de rara pe atat de interesanta : Anuarul A.C.R.R. 1923. Nu am dat atentie stampilei din coltul copertii. Astazi am avut ragazul sa studiez lucrarea ocazie cu care am deslusit pe stampila initialele F.C.R. si Muzeul Al. Saint Georges. Curios sa aflu ce se afla in spatele acestei stampile misterioase am apelat la internet gasind urmatoarele date : " Deosebit de activ în activitatea muzeistică românească, Alexandru Saint-Georges, care a renunţat la cariera de
militar pentru a se dedica activităţii muzeale, a înfiinţat în 1908, la Bârlad, un muzeu privat bazat pe propriile colecţii. În 1915, muzeul a fost mutat la Târgovişte, dar în contextul războiului colecţiile au fost distruse. În 1921, primeşte o răscumpărare a pagubelor de la stat în valoare de 1.350.000 lei, muzeul fiind reînfiinţat şi mutat într-un aşezământ regal. În 1932, Al. Saint-Georges a donat muzeul Fundaţiilor Culturale Regale, colecţiile crescând semnificativ în special datorită numeroaselor donaţii. În contextul tulbure al anului 1948, Al. Saint-Georges, fost coleg de şcoală cu regele Carol II, a fost pensionat, iar muzeul a fost desfiinţat, în 14 decembrie 1948, Ministerul Artelor şi Informaţiilor luând decizia dispersării colecţiilor, care vor fi preluate de către alte instituţii". In concluzie lucrarea a trecut din colectia Fundatiilor Culturale Regale in administrarea unei alte institutii de unde cel mai probabil a fost scoasa pentru casare, asa cum s-a intamplat cu multe materiale regaliste. Din pacate povestea salvarii si supravieturii acestei lucrari nu-mi este cunoscuta. Nu pot decat sa-mi exprim respectul fata de toti acei oameni care, trecand pestea teama sadita de regimul comunist, au riscat si au salvat aceste marturii ale istoriei automobilismului romanesc. Am verificat listele din lucrare constatand caa Alexandru Saint Georges nu se numara printre membrii A.C.R.R.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)