Proiectul AERO ( II ) - Povestea

Asa cum va promiteam ieri incep sa depan povestea proiectului AERO. Primul contact cu aceasta masina s-a produs la unul din evenimentele organizate in 1984, mai exact la startul celei de-a doua editii a Festivalului Automobilelor de Epoca Sinaia. Evenimentul fusese anuntat in revista Autoturism asa incat bunicul meu, ing. Ovidiu Gulie a dat curs rugamintii mele si a aflat de la sediul A.C.R., club al carui membru era, locatia si ora de start. Nu pot trece mai departe fara sa mentionez ca pasiunea pentru automobile si tehnica in general o am de la bunicul meu, dar despre el o sa va povestesc intr-un articol separat. Din acel moment aproape in fiecare an am asistat ori la startul raliului ori chiar la desfasurarea lui, deplasandu-ne la Sinaia unde circulatia era oprita in oras pentru evenimen. La acea ora la astfel de evenimente participau exclusiv automobile din perioada interbelica. Erau foarte multe masini, la fiecare convocare strangandu-se minim 30-40 de exemplare. Inutil sa va spun ca ma cuprindea un soi de ameteala cand eram in preajma acestor masini. Alergam de la una la alta, cum deschidea cineva o capota hop si eu sa-mi bag nasul, ajunsesem sa stiu toate modelele, iar bunicul imi explica care sunt diferentele tehnice dintre ele, istoria marcilor, etc. Cred ca de atunci am ramas profund dezinteresat de masinile modificate, in special de cele remotorizate, bunicul spunea simplu "asta e rusoaica" si treceam mai departe. Asta in traducere insemna ca masina respectiva are motorul schimbat (Volga, Pobeda sau Moskvich, mai tarziu Dacia, Trabant si ARO) insa uneori termenul era folosit si pentru caroseriile transformate. Si erau o groaza de masini modificate. Erau insa si foarte multe masini perfect intretinute, originale, unele dintre ele extrem de rare. Unele ieseau cumva din tipar, care tipar era creionat de limuzinele americane cu care ne delecta Sergiu Nicolaescu in filmele sale. Dintre aceste masini de doua m-am indragostit pe loc. Erau oarecum similare, automobile sport, roadster, avand caroserii joase, cu linii zvelte si elegante, aripi fata lungi, roti de rezerva la exterior. Prima dintre era un B.M.W. 328 de culoare alba, detinut de un tip Vilceanu, masina aparea destul de rar la evenimente si a fost exportata din tara dupa '89. Cotatia unui astfel de automobil este astazi intre 300.000 si 400.000 de euro asa ca zic si eu ca velebrii Nazareth, Dream on .... In topul preferintelor tot pe locul fruntas se situau doua automobile Aero 30, unul rosu (1-PH-935) si unul galben (2-B-5946) . Aceaste doua masini practic imi taiau respiratia cand le vedeam. As fi putut sa le admir ore in sir si asa se si intampla de multe ori, bunicul fiind extrem de rabdator. La un moment dat am descoperit ca Aero-ul galben avea parcajul de resedinta in zona Doamna Ghica. Sambata si duminica includeam in plimbarile cu bicicleta zona respectiva in speranta ca voi susprinde proprietarul lucrand la masina. Uneori aveam noroc alte ori masina lipsea sau statea cuminte sub prelata. Era deja un ritual sa vizitez masinile interbelice care erau parcate prin Bucuresti, in special din zona in care locuiam, Dorobanti, Floreassca, Obor, Domenii dar si mai indepartate Cotroceni, Vatra Luminoasa, Drumul Taberii, Uranus, Pajura. Stiam tot ce misca si de foarte multe ori am asistat cu tristete la degradarea, devastarea si in final topirea multor masini, ia dupa 1990 la Revenind la Aero intr-o duminica bunicul s-a intors de la piata cu almanahul Autoturism (era abonat la revista insa almanahul se cumpara numai de la chioscurile de ziare). Ne-am apucat sa-l rasfoim si am dat peste articolul referitor la masinile "de epoca". In timp ce citeam pe nerasuflate textul sa vad daca favoritele erau printre castigatoare bunicul a exclamat : "uite apari in poza asta !" Va inchiputi ce mandru am fost, am mai cumparat un almanah si am decupat articolul, il aratam tutur colegilor la scoala si celor care ne vizitau. Asa procedam cu toate numerele din Autoturism in care apareau articolele legate de masinile de epoca din Romania, le decupam si le lipeam intr-un caiet "de 48" (de file pentru cei mai tineri), caietul exista si astazi pe undeva prin arhiva, am sa-l prezint cand o sa dau de el. Anii au trecut, cred ca ultimul raliu la Sinaia la care a participat Aero-ul galben a fost cel din '94 sau '95. Dupa care masina a disparut de la Doamna Ghica. Intamplarea face ca in blocul in care locuia proprietarul masinii, dl. Preda Bruteanu, sta si un amic cu care mergeam impreuna la meciurile de fotbal. Fiind la curent cu virusul meu pentru masinile vechi acesta mi-a semnalat prezenta masinii, fiind foaret surprins sa afle ca o stiam. Prin intermediul lui, pentru ca ii cunostea pe baietii dlui Bruteanu, am incercat sa aflu daca masina este de vanzare, insa suma vehiculata prin 1990 , 50.000 DM avea cu doua zerouri in plus fata de ce as fi putut eu aduna ca liceean. Tot de la el am aflat multi ani mai tarziu ca dl. Bruteanu s-a stins sin viata, iar baietii vandusera masina care pentru un timp fusese mutata intr-un garaj de pe Str. Plantelor. Cu putin timp inainte colegul meu de club, dl ing. Calin Balanescu il vizitase in 2001 pe dl. Bruteanu fiind la randul sau interesat de masina. Pretul ramasese unul mare iar starea masinii se inrautatise. In final dl. Balanescu avea sa-si importe un Aero 50 Roadster din Cehia iar legatura cu Aero-ul galben s-a pierdut definitiv. La sfarsitul lui 2007 plimbandu-ma cu amicul Andrei Spirescu, si el colectionar si membru al R.C.R., prin fostul targ de la Pantelinon, dintr-una in alta aflu ca un amic al sau, caruia ii vanduse un Mustang, ar avea un automobil Aero. Intrebarea mea a venit instantaneu " E galben ? " si mai mult ca sigur ca eram disperat ca baiatul ala din reclama cu halatul. Dupa raspunsul afirmativ am sunat instant posesorul "visului meu" care a fost foarte amabil si ne-a primit in aceeasi zi. Mai mult a doua zi aveam cheile garajului unde tinea masina si permisiunea de a porni pentru a evalua starea ei in vederea unei posibile tranzactii. Era deja prea mult !!!!!! In seara in care am regasit masina intr-un garaj situat la subsolul unei claditii de langa Parcul Cismigiu nu-mi mai venea sa plec de langa ea. Proprietarul, dl Calinescu, devenit si el intre timp membru R.C.R. nu era decis sa vanda masina eu insa imi pierdusem somnul. Timp de vreo 3-4 luni l-am tot batut la cap pana la un punct in care incepusem sa ma obijnuiesc cu ideea ca nu voi avea niciodata masina respectiva. Riscand sa agasez omul, am renuntat sa-l mai sun cateva luni. Pana intr-o zi incare m-a sunat el, asa cum promisese, hotarase sa-mi vanda masina. Am batut palma in aceeasi zi, ii facuse si CIV asa incat actele s-au perfectat rapid. Prezentandu-mi achizitia pe siteul http://www.prewarcar.com/read_article.asp?ID=2465 aveam sa-l cunosc pe dl. Radu Comsa, autotul fotografiei din mijloc, un mare pasionat de vehiculele istorice antebelice, care a avut ocazia de a participa la Raliul de la Sinaia la bordul Aero-ului galben (in penultima poza apare pe locul din spate). Ultimile doua fotografii de jos au fost realizate de dl. Marius Necula a carui incredibila arhiva fotografica va face subiectul unui articol separat, primele doua fiind preluate din revista respectiv almanahul Autoturism. Posed inca o fotografie de la Raliul Sinaia care insa nu e inca scanata. Recuperarea ei a fost o adevarat aventura, pentru ca am cautat, fara legatura cu Aero, timp de 5-6 ani fotograful OJT-ului Prahova, unul din organizatorii raliului inainte de 1989. Cam asta e povestea, de aici incepe proiectul de restaurare pe care-l voi prezenta in zilele urmatoare.