32 de echipaje participante, 4 zile de concurs , 1098 de km parcursi , intr-un cuvant Raliul CARPATI RETRO 2009, eveniment aflat la a X-a editie asupra caruia voi reveni cu un amplu reportaj. Pana atunci va puteti delecta cu albumul de fotografii.
duminică, 30 august 2009
marți, 25 august 2009
X Raliul CARPATI RETRO 2009
Cea de a X-a editie a Raliului Carpati Retro, eveniment organizat de RETROMOBIL CLUB ROMANIA, se va desfasura in perioada 27-30 august 2009 pe un traseul de peste 1000 km , dupa urmatorul program:
Joi 27 august - ziua I-a
ora 08.15 – Bucuresti - intalnirea participantilor la Muzeul Aviatiei – sedinta tehnica
ora 09.00 – Bucuresti - start din minut in minut pe traseul: Muzeul Aviatiei – Tunari – traversare Centura Capitalei – Dimieni – Balotesti – DN 1 – Ploiesti – Sinaia – Brasov (centura) – Sighisoara – Dames (directia Medias).
ora 12:00-13:00 – Brasov – Parcare Contempo – Dealer B.M.W. – Neutralizare 30 de minute pentru fiecare echipaj.
ora 15.30 – Sosire in localitatea Danes (in vecinatatea orasului Sighisoara, pe drumul spre Medias) – Expozitie in parcarea hotelului Denis.
Vineri 28 august – ziua a II-a
ora 09.30 – Danes - start din minut in minut pe traseul: Dames – Sighisoara – Balanseri (directia catre Tg. Mures) – Gheorghieni – Sovata – Lacul Rosu (regrupare si neutralizare 10 minute) – Cheile Bicazului – Bicaz – Poiana Largului (de-a lungul lacului de acumulare Bicaz) – Manastirea Neamt
ora 17.30 – Manastirea Neamt sosire – Expozitie in parcarea Centrului de Cazare Neamt.
Sambata 29 august – ziua a III-a
ora 10.00–14:00 Expozitii cu vehiculele istorice participante in parcarile Manastirilor Secu si Sihastria (13 km de Manastirea Neamt)
ora 14:00-15.30 – Expozitii cu vehiculele istorice participante in parcarile Manastirilor Agapia si Varatec precum si la Casa Natala a lui Ion Creanga din Targul Neamt.
ora 19.30 – Festivitatea de premiere
Duminica 30 august – ziua a IV-a
ora 09.30–15.00 Vehiculele istorice participante vor fi expuse in parcarea Centrului de cazare Neamt. Participantii vor vizita Manastirea Neamt, Rezervatia de Zimbri si Casa Natala a lui Mihail Sadoveanu.
ora 15.00 – Plecarea spre orasele de resedinta.
Joi 27 august - ziua I-a
ora 08.15 – Bucuresti - intalnirea participantilor la Muzeul Aviatiei – sedinta tehnica
ora 09.00 – Bucuresti - start din minut in minut pe traseul: Muzeul Aviatiei – Tunari – traversare Centura Capitalei – Dimieni – Balotesti – DN 1 – Ploiesti – Sinaia – Brasov (centura) – Sighisoara – Dames (directia Medias).
ora 12:00-13:00 – Brasov – Parcare Contempo – Dealer B.M.W. – Neutralizare 30 de minute pentru fiecare echipaj.
ora 15.30 – Sosire in localitatea Danes (in vecinatatea orasului Sighisoara, pe drumul spre Medias) – Expozitie in parcarea hotelului Denis.
Vineri 28 august – ziua a II-a
ora 09.30 – Danes - start din minut in minut pe traseul: Dames – Sighisoara – Balanseri (directia catre Tg. Mures) – Gheorghieni – Sovata – Lacul Rosu (regrupare si neutralizare 10 minute) – Cheile Bicazului – Bicaz – Poiana Largului (de-a lungul lacului de acumulare Bicaz) – Manastirea Neamt
ora 17.30 – Manastirea Neamt sosire – Expozitie in parcarea Centrului de Cazare Neamt.
Sambata 29 august – ziua a III-a
ora 10.00–14:00 Expozitii cu vehiculele istorice participante in parcarile Manastirilor Secu si Sihastria (13 km de Manastirea Neamt)
ora 14:00-15.30 – Expozitii cu vehiculele istorice participante in parcarile Manastirilor Agapia si Varatec precum si la Casa Natala a lui Ion Creanga din Targul Neamt.
ora 19.30 – Festivitatea de premiere
Duminica 30 august – ziua a IV-a
ora 09.30–15.00 Vehiculele istorice participante vor fi expuse in parcarea Centrului de cazare Neamt. Participantii vor vizita Manastirea Neamt, Rezervatia de Zimbri si Casa Natala a lui Mihail Sadoveanu.
ora 15.00 – Plecarea spre orasele de resedinta.
Lista celor 34 de echipaje participante :
Pentru detalii si informatii : 0744.541.786 - 0723.700.773
duminică, 23 august 2009
O istorie pe doua roti
Pe 20 august la Muzeul National de Istorie a Romaniei (Cal.Victoriei nr. 12) a fost deschisa expozitia "O istorie pe doua roti" care va putea fi vizitata pana pe 30 septembrie. Organizatorii, Muzeul de Istorie a Romaniei, Muzeul Tehnic "Dimitrie Leonida", Asociatia Motociclistilor din Romania si Daytona Twins (atelierul lui Vladimir "Vova" Ene care construieste motociclete unicat, unele din ele in stilul anilor '30) propun vizitatorilor "motociclete clasice si de epoca".
sâmbătă, 22 august 2009
Proiectul AERO (IV) - Vopsitoria
Caroseria reparata si pregatita de vopsit s-a "odihnit" un an in garaj. In acest tip am tot cautat codurile originale ale culorilor folosite de firma Aero. Invariabil raspunsul primit din partea unor istoriografi si restauratori cehi a fost ca nu exista asa ceva, ca uzina foloseaza zeci de culori, multe din ele facute pe comanda, unicat, si , surpriza, au fost si masini vopsite metalizat, codurile nu se pastrasera in arhiva. Ce o fi insemnat la vremea aceea vopsea metalizata nu-mi prea dau seama dar banuiesc ca era vorba de un argintiu gen "Lunar", celebra vopsea romanesca de sobe, posibil ca prin adaugarea de pigmenti sa fi obtinut si alte culori. Cert e ca astazi nu putini restauratori cehi vopsesc masinile cu vopsea metalizata, o chestie care mie unuia imi displace. Tot cautand paleta de culori originala, avand informatia ca masina initial fusese bej, mi-am amintit de un procedeu folosit in analizele merceologice, si anume conditionarea. Procedeau asta presupune introducerea unui obiect intr-un cuptor (etuva) in care este mentinut la cateva sute de grade un timp determinat. In acest mod obiectul sufera in cateva ore/zile transformarile pe care le sufera dupa ani de zile de utilizare. Se urmareste sa se vada cum va arata obiectul la sfarsitul "vietii", daca isi mai pastreaza functiunea, proprietatile si caracteristicile initiale. Printre caracteristicile verificate se afla si culoarea, ceea ce ma interesa si pe mine. Am cumparat trei machete metalice, vopsite diferit, in alb si in doua nuante de bej, le-am demontat toate partile din plastic si le-am tinut in cuptorul aragazului timp de 10 ore. La final am comparat rezultatul cu urmele de vopsea de pe caroserie (gasite sub platnicele portierelor). Desi destul de aproximativ exerimentul a aratat ca masina fusese vopsita intr-un bej deschis, pentru ca cel inchis se transformare intr-un maron deschis iar albul era departe de mostra mea. Existau doua variante, Royal Ivoire si Old English White, culori folosite inca din perioada interbelica dar si dupa in industria britanica : Mg, Jaguar, Morgan, Austin , etc. Prin intermediul ing. Dan Cazacu am aflat de la un colectionar german care fusese intr-o situatie similara cu a mea, avand un B.M.W. 328 restaurat in Anglia codul actual al culorii Old English White, am comandat vopseaua si problema a fost rezolvata.Am gasit apoi un vopsitor de incredere si ne-am apucat de treaba. Caroseria a fost atent slefuita, s-au facut unele retusuri si in Ziua Z, ultima din concediul meu ( ce stres ....) am reusit inchirierea unei cabine, pentru un timp dublu decat cel normal pentru o masina moderna, datorita elementelor disparate de caroserie. S-au vopsit initial piesele disparate, aripile, jantele, masca, capotele si ulterior caroseria si usile. Piesele au fost atent fixate in cuptor fiind degresate. Dupa circa doua ore primele piese erau deja relativ uscate asa incat au fost mutate intr-o incapere inchisa si s-a trecut la vosirea caroseriei. Fiind seara service-ul se inchisese asa incat caroseria a ramas in cuptor timp de 6 ore. In miez de noapte am montat provizoriu aripile fata (alta solutie de transport nu am avut date fiind dimensiunile) , am incarcat (in vreo 3 drumuri) restul pieselor si am reusit sa dorm vreo 2 ore fara sa pierd avionul cu care m-am intors la Milano. Aici trebui sa-l pomenesc pe Sorin, amicul la care de ani de zile apelez pentru transportul pe platforma (il puteti contacta la 0722.736.751) un tip care pune suflet in ceea ce face, are rabdare si lucreaza profi, masina cu el e intotdeauna in siguranta. Aripile spate nu le-am putut monta din cauza .... rotilor de Aro montate provizoriu, pentru a le putea vopsi pe cele originale. Cu rotile de Aro e o poveste amuzanta, doua proveneau de la masina mea, iar celelalte doua erau de imprumutate de la colegii din Aro M461 Club Romania, George Pantelimon si Daniel "Kelu" Tanase pe care normal ca a doua zi i-am trezit cu noaptea in cap pentru a le returna piesele. Fiind presat de timp pe George l-am rugat sa vina sa-si recupereze singur roata, asa ca le multumesc is pe aceasta cale pentru sprijin. Cu masina vopsita am rasuflat usurat, scapasem de cea mai grea parte a proiectului.
joi, 20 august 2009
Proiectul AERO (III) - Tinichigeria
In opinia mea exista trei categorii de meseriasi in ale caroseriei : sudor, tinichigiu si carosier. Sudorii pot fi folositi extrem de rar si munca lor o poate face cam oricine, lucrarile care le pot fi incredintate fiind in general grosiere. Tinichigii ii gasiti in mai toate service-urile auto, sunt mari specialisti in inlocuirea reperelor de caroserie, eventual, daca locatia e mai rasarita, redreseaza caroserii computerizat, se pricep sa carpeasca pe ici pe colo, sa schimbe o podea, dar mai greu cu fabricatul de piese si profile. Carosierii insa transforma fara dureri de cap o foaie de tabla intr-o piesa de caroserie. Asta cautam si eu si sincer la ora asta nu sunt prea multi carosieri, iar cei care sunt au comenzi programate pentru cativa ani in avans. Pe nea Mihai il cunosteam de multa vreme, stiam ce poate. A mers cu mine la Ploiesti la cealalta masina, am scos sablaone, a vazut, s-a urnit mai greu dar cand s-a urnit intr-o zi a fabricat toate piesele, le-a insailat, am facut masuratori, probe cu roata de rezerva, scheletul softopul-ui dupa care a sudat totul si a finisat. Rezultatul a fost cel asteptat, caroseria fusese refacuta profesional. A urmat curatarea caroseriei de straturile de vopsea si chituri vechi, au fost astupate gaurile neoriginale din bord si caroserie, indreptat tot ce era nevoie. Apoi caroseria a fost grunduita, matuiata si chituita, la final fiind aplicat un chit de pistol. S-a dat o vopsea de control, o noua chituire, cateva retusuri si masina era gata de opeatiunea de vopsitorie. Fiind transferat un an si jumatate in strainatate de firma la care lucrez am intrerupt lucrarile, insa la sfarsitul anului trecut am reusit intr-un scurt concediu sa ma ocup de operatiunea de vopsitorie capitolul despre care va voi vorbi maine.
miercuri, 19 august 2009
Pebble Beach 2009
Recent s-a incheiat celebrul concurs de eleganta de la Pebble Beach (S.U.A). Detalii si fotografii puteti gasi pe site-ul oficial al evenimentului. http://www.pebblebeachconcours.net/pages/3017/Photos.htm
Castigatorul din acest an al titlui suprem, "Best of show" a fost un automobil german, Horch 853 Sport Cabriolet (foto sus), carosat de atelierele Voll & Ruhrbeck in anul 1937, exemplar unic detinut de americanul Robert M. Lee.
luni, 17 august 2009
Proiectul AERO ( III ) - Regasirea
Cum va spuneam intrand in posesia cheilor de la garajul care adapostea masina m-am dus glont in locatia indicata. Garajul era unul foarte mare, avea cam 15 boxe, iar in boxa 5A, statea Aero-ul. Trecusera peste 10 de cand "ne intalnisem" ultima oara si oricum acum o priveam cu alti ochi.
Purta inca numerele de concurs de la ultimul raliu Bucuresti-Sinaia la care participase. Nici nu stiu cum au trecut 3-4 ore, cand am parasit garajul era deja noapte. Masina arata rau, mult mai rau decat imi aminteam si avea cateva modificari mai mici sau mai mari. Una o stiam, masina suferise candva un accident, iar reparatia spatelui se facute "romaneste", o foaie de tabla prinsa in suruburi peste aripi, capetele suruburilor polizate si ingropate in chit. Reparatia era foarte veche, probabil facuta inainte de 1950, an in jurul caruia ajunsese in proprietatea dlui Bruteanu. Problema readucerii la original, desi necesita o munca laborioasa nu-mi genera dureri de cap ci o banuiala care mi-a incoltit brusc in mine. Banuiala ca masina fusese modelul "Sport" (cabriolet cu 4 locuri) si fusese transformata in "Roadster" (roadster 2+1 locuri) de cineva caruia ii placuse mai mult masina M.S. Regele Mihai (masina rosie). Initial am contactat o serie de istoriografi cehi, autori de carti extrem de documentate si posesorii unor impresionante arhive. Dupa seria de sasiu am aflat un singur amanunt, ca masina (posibil doar sasiul echipat ?) a fost produsa in 1937, dar nu la comanda vreunui client , ramanand in depozitele fabricii pe pe stoc. Informatia care a lamurit misterul si mi-a inlaturat temerile (doream un roadster nu un sport cabriolet) a venit de la colegul meu de club, ing. Calin Balanescu, care a descoperit un amanunt simplu dar care scapase marilor specialisti : AMPATAMENTUL. Modelul Roadster are ampatamentul mai mic cu 20 cm decat cel al variantelor Sport Cabrio si Limuzina. Am revenit la garaj cu o creta si o ruleta, am trasat liniile axelor ai am masurat rasufland usurat, masina era la baza un Roadster, nu exista nici un dubiu. Am facut pasul urmatoe cerand permisiunea sa pornesc masina. Aici am avut un mic soc, in sensul ca noul proprietar incredintase masina unui service care refacuse podeaua insa facuse si doua erori groaznice : montase pe masina o baterie de 12V, si cum ea nu incapea schimbasera si tava, pe care o pozitionasera gresit, astfel incat la bracarea maxim stanga anvelopa stanga freca pe interior de ea. Asta era partea cea mai simpla de remediat, mai rau era ca pornisera masina cu o baterie de 12V, masina avand instalatia la tensiunea de 6V. Zilele acestea voi afla raspunsul la o intrebare care ma chinuie de multa vreme, au reusit sa arda sau nu dinamul ? Ramane de vazut, oricum asta n-a fost tot, n-au folosit nici amestec de ulei cu benzina (in proportia 1:40), noroc ca rezervorul avea depuneri din timpuri imemoriabile care au salvat motorul in timpul "testelor" facute prin curtea service-ului. Pe langa asta "modificarea" anteriorului proprietar, care montase in bord o .... seringa (vezi sageata din foto 2) cu dublu rol de pompa si rezervor de apa pentru curatarea parbrizului pare a o gluma foarte reusita. Masina a pornit relativ usor, desi initial am avut probleme cu bateria. Primisem o baterie romanesca cadou, de la dl Barbu Andrei si el pasionat de vehicule istorice, o tinuse in conditii proaste desi era noua. Am incercat inutil s-o incarc, "decedase" era sulfatata si parea a avea o placa cazuta dar ..... era in garantie. Asa ca spre norocul meu am primit in schimb de la magazin o baterie noua, vanzatorul insa mi-a retinut talonul de garantie si bonul pentru a se asigura ca a scapat definitiv de mine (intre timp si bateria asta "decedat", nu recomand bateriile romanesti pe 6V). Am pierdut vreo 2 zile dar am reusit sa pornesc masina, ba am si facut cativa metri cu ea urcand partial rampa garajului, asistat de cativa colegi de club. Motorul suna foarte bine, franele fiind pe cabluri tineau. Dupa ce am oprit motorul ne-am trezit pe cap cu portarul cladirii care era la un pas sa cheme Pompierii, din cauza fumului si a mirosului de benzina (varsasem putina pe jos cand am pregatit amestecul). L-am linistit pe om si l-am omenit sa uite evenimentul, nu de alta dar nu vroiam sa-i fac probleme proprietarului care detinea in chirie locul de parcare. Dupa etapa asta a urmat lunga asteptare, pana am cumparat masina, moment din care am inceput sa dezechipez caroseria pentru a "interna" masina la tinichigerie. Dupa lungi cautari am apelat la nea Mihai, un excelent tinichigiu pe care-l cunoasteam ca mare meserias, care repara masini incadrate optimist la "dauna totala" e optimista, masini care practic
ori sunt rupte in doua, ori s-au rostogolit de mai multe ori ari au fost recuperate de prin prapastii. Omul vorbeste cu tabla, da gauri, taie, trage, ciocaneste, sudeaza, polizeaza, la final nici nu crezi ca vezi aceeasi masina care aterizase covrig in atelier. Dl Neughebauer din Ploiesti a fost deosebit de amabil si ne-a permis sa scoatem tipare dupa reperele care lipseau din caroserie, practic ne-a Mihai a vazut o singura data masina in forma originala si a bagat totul in "computer". Ce a urmat o sa vedeti in episodul urmator, reusisem sa intru in posesia masinii mult visate, unul din cele doar 299 de exemplare Aero 30 produse vreodata in varianta Roadster, dintr-un total de 7425 unitati (sport, cabriolet, roadster, limuzina, sasiuri echipate vandute firmei de caroserii Sodomka, prototipuri, toate produse in perioada 1934-1945).
joi, 13 august 2009
Proiectul AERO ( II ) - Povestea
Asa cum va promiteam ieri incep sa depan povestea proiectului AERO. Primul contact cu aceasta masina s-a produs la unul din evenimentele organizate in 1984, mai exact la startul celei de-a doua editii a Festivalului Automobilelor de Epoca Sinaia. Evenimentul fusese anuntat in revista Autoturism asa incat bunicul meu, ing. Ovidiu Gulie a dat curs rugamintii mele si a aflat de la sediul A.C.R., club al carui membru era, locatia si ora de start. Nu pot trece mai departe fara sa mentionez ca pasiunea pentru automobile si tehnica in general o am de la bunicul meu, dar despre el o sa va povestesc intr-un articol separat. Din acel moment aproape in fiecare an am asistat ori la startul raliului ori chiar la desfasurarea lui, deplasandu-ne la Sinaia unde circulatia era oprita in oras pentru evenimen. La acea ora la astfel de evenimente participau exclusiv automobile din perioada interbelica. Erau foarte multe masini, la fiecare convocare strangandu-se minim 30-40 de exemplare. Inutil sa va spun ca ma cuprindea un soi de ameteala cand eram in preajma acestor masini. Alergam de la una la alta, cum deschidea cineva o capota hop si eu sa-mi bag nasul, ajunsesem sa stiu toate modelele, iar bunicul imi explica care sunt diferentele tehnice dintre ele, istoria marcilor, etc. Cred ca de atunci am ramas profund dezinteresat de masinile modificate, in special de cele remotorizate, bunicul spunea simplu "asta e rusoaica" si treceam mai departe. Asta in traducere insemna ca masina respectiva are motorul schimbat (Volga, Pobeda sau Moskvich, mai tarziu Dacia, Trabant si ARO) insa uneori termenul era folosit si pentru caroseriile transformate. Si erau o groaza de masini modificate. Erau insa si foarte multe masini perfect intretinute, originale, unele dintre ele extrem de rare. Unele ieseau cumva din tipar, care tipar era creionat de limuzinele americane cu care ne delecta Sergiu Nicolaescu in filmele sale. Dintre aceste masini de doua m-am indragostit pe loc. Erau oarecum similare, automobile sport, roadster, avand caroserii joase, cu linii zvelte si elegante, aripi fata lungi, roti de rezerva la exterior. Prima dintre era un B.M.W. 328 de culoare alba, detinut de un tip Vilceanu, masina aparea destul de rar la evenimente si a fost exportata din tara dupa '89. Cotatia unui astfel de automobil este astazi intre 300.000 si 400.000 de euro asa ca zic si eu ca velebrii Nazareth, Dream on .... In topul preferintelor tot pe locul fruntas se situau doua automobile Aero 30, unul rosu (1-PH-935) si unul galben (2-B-5946) . Aceaste doua masini practic imi taiau respiratia cand le vedeam. As fi putut sa le admir ore in sir si asa se si intampla de multe ori, bunicul fiind extrem de rabdator. La un moment dat am descoperit ca Aero-ul galben avea parcajul de resedinta in zona Doamna Ghica. Sambata si duminica includeam in plimbarile cu bicicleta zona respectiva in speranta ca voi susprinde proprietarul lucrand la masina. Uneori aveam noroc alte ori masina lipsea sau statea cuminte sub prelata. Era deja un ritual sa vizitez masinile interbelice care erau parcate prin Bucuresti, in special din zona in care locuiam, Dorobanti, Floreassca, Obor, Domenii dar si mai indepartate Cotroceni, Vatra Luminoasa, Drumul Taberii, Uranus, Pajura. Stiam tot ce misca si de foarte multe ori am asistat cu tristete la degradarea, devastarea si in final topirea multor masini, ia dupa 1990 la Revenind la Aero intr-o duminica bunicul s-a intors de la piata cu almanahul Autoturism (era abonat la revista insa almanahul se cumpara numai de la chioscurile de ziare). Ne-am apucat sa-l rasfoim si am dat peste articolul referitor la masinile "de epoca". In timp ce citeam pe nerasuflate textul sa vad daca favoritele erau printre castigatoare bunicul a exclamat : "uite apari in poza asta !" Va inchiputi ce mandru am fost, am mai cumparat un almanah si am decupat articolul, il aratam tutur colegilor la scoala si celor care ne vizitau. Asa procedam cu toate numerele din Autoturism in care apareau articolele legate de masinile de epoca din Romania, le decupam si le lipeam intr-un caiet "de 48" (de file pentru cei mai tineri), caietul exista si astazi pe undeva prin arhiva, am sa-l prezint cand o sa dau de el. Anii au trecut, cred ca ultimul raliu la Sinaia la care a participat Aero-ul galben a fost cel din '94 sau '95. Dupa care masina a disparut de la Doamna Ghica. Intamplarea face ca in blocul in care locuia proprietarul masinii, dl. Preda Bruteanu, sta si un amic cu care mergeam impreuna la meciurile de fotbal. Fiind la curent cu virusul meu pentru masinile vechi acesta mi-a semnalat prezenta masinii, fiind foaret surprins sa afle ca o stiam. Prin intermediul lui, pentru ca ii cunostea pe baietii dlui Bruteanu, am incercat sa aflu daca masina este de vanzare, insa suma vehiculata prin 1990 , 50.000 DM avea cu doua zerouri in plus fata de ce as fi putut eu aduna ca liceean. Tot de la el am aflat multi ani mai tarziu ca dl. Bruteanu s-a stins sin viata, iar baietii vandusera masina care pentru un timp fusese mutata intr-un garaj de pe Str. Plantelor. Cu putin timp inainte colegul meu de club, dl ing. Calin Balanescu il vizitase in 2001 pe dl. Bruteanu fiind la randul sau interesat de masina. Pretul ramasese unul mare iar starea masinii se inrautatise. In final dl. Balanescu avea sa-si importe un Aero 50 Roadster din Cehia iar legatura cu Aero-ul galben s-a pierdut definitiv. La sfarsitul lui 2007 plimbandu-ma cu amicul Andrei Spirescu, si el colectionar si membru al R.C.R., prin fostul targ de la Pantelinon, dintr-una in alta aflu ca un amic al sau, caruia ii vanduse un Mustang, ar avea un automobil Aero. Intrebarea mea a venit instantaneu " E galben ? " si mai mult ca sigur ca eram disperat ca baiatul ala din reclama cu halatul. Dupa raspunsul afirmativ am sunat instant posesorul "visului meu" care a fost foarte amabil si ne-a primit in aceeasi zi. Mai mult a doua zi aveam cheile garajului unde tinea masina si permisiunea de a porni pentru a evalua starea ei in vederea unei posibile tranzactii. Era deja prea mult !!!!!! In seara in care am regasit masina intr-un garaj situat la subsolul unei claditii de langa Parcul Cismigiu nu-mi mai venea sa plec de langa ea. Proprietarul, dl Calinescu, devenit si el intre timp membru R.C.R. nu era decis sa vanda masina eu insa imi pierdusem somnul. Timp de vreo 3-4 luni l-am tot batut la cap pana la un punct in care incepusem sa ma obijnuiesc cu ideea ca nu voi avea niciodata masina respectiva. Riscand sa agasez omul, am renuntat sa-l mai sun cateva luni. Pana intr-o zi incare m-a sunat el, asa cum promisese, hotarase sa-mi vanda masina. Am batut palma in aceeasi zi, ii facuse si CIV asa incat actele s-au perfectat rapid. Prezentandu-mi achizitia pe siteul http://www.prewarcar.com/read_article.asp?ID=2465 aveam sa-l cunosc pe dl. Radu Comsa, autotul fotografiei din mijloc, un mare pasionat de vehiculele istorice antebelice, care a avut ocazia de a participa la Raliul de la Sinaia la bordul Aero-ului galben (in penultima poza apare pe locul din spate). Ultimile doua fotografii de jos au fost realizate de dl. Marius Necula a carui incredibila arhiva fotografica va face subiectul unui articol separat, primele doua fiind preluate din revista respectiv almanahul Autoturism. Posed inca o fotografie de la Raliul Sinaia care insa nu e inca scanata. Recuperarea ei a fost o adevarat aventura, pentru ca am cautat, fara legatura cu Aero, timp de 5-6 ani fotograful OJT-ului Prahova, unul din organizatorii raliului inainte de 1989. Cam asta e povestea, de aici incepe proiectul de restaurare pe care-l voi prezenta in zilele urmatoare. miercuri, 12 august 2009
Proiectul AERO ( I ) - Album foto
De la inceputul lunii am primit cateva reprosuri amicale din partea unor cititori fideli legate de scadera numarului de articole pe blog. Va inchipuiti ca si eu regret acest lucru insa totul are o explicatie, de la 1 iulie am reluat lucrul la proiectul AERO 30 Roadster (1937) asa incat timpul a devenit o mare problema. Aproape zilnic veti gasi fotografii noi cu derularea proiectului accesand albumul http://picasaweb.google.com/www.automobilia.ro/AERO301937# iar incepand de maine voi incerca sa prezint amanunte legate de istoria acestei masini. Nu trageti in pianist !!!
marți, 11 august 2009
KRONSTADT Classic Rally
Pentru 18-19 septembrie Gabriel Gordea propune un nou eveniment dedicat vehiculelor istorice KRONSTADT RALLY.
Pasiunea si profesionalismul cu care a organizat in anii trecuti raliuri dedicate vehiculelor istorice in zona Brasovului sunt o garantie ca noul sau proiect KRONSTADT RALLY va fi unul de succes.
Programul raliului KRONSTADT RALLY, eveniment sustinut de Autoritatea Nationala F.I.V.A. RETROMOBIL CLUB ROMANIA, poate fi consultat pe site-ul evenimentului http://www.kronstadt-classic.ro/ inscrierile putand fi efectuate online pana pe data de 15 august.
Mult succes !!!
marți, 4 august 2009
Debut de succes
Asa cum va informam vineri si duminica vehiculele istorice au fost prezente pentru a doua oara la o cursa de coasta. In cursa de la Campulung si-a facut debutul dl. Costin Ganescu, care a obtinut cele mai bune prestatii in cel doua zile de consurs, concurand cu un automobil Porsche 911 (1972). Tot la debut s-au aflat dl. Cristian Stoian - Opel Rekord 1900 (1968), Aldo Sforza - Morgan V 8 Supercharger (1980) si Andrei Dumitrescu - Alfa Romeo GTV (1979) Multumim dlui. Gabi Gordea pentru instantanele surprinse.
Alte fotografii de la eveniment pe net :
Dacia Sport
Oltcit Club
Abonați-vă la:
Postări (Atom)