O medalie centenara

Cum spuneam, cea mai veche piesa din colectia de medalii auto-moto are 104 ani si a fost emisa pentru o cursa de 180 km disputata la 5 mai 1905 (locul IV). Si aceasta medalie s-a plimbat foarte mult, fiind cumparata de mine in 2003 dintr-un talcioc din Roma de la un anticar .... rus care vindea uniforme, caciuli si alte efecte militare sovietice. Cum rusii au copiat cam toate distinctiile naziste si alte vechituri umpland lumea de falsuri am avut oarece dubii vis a vis de autenticitatea ei. Rusul vazand ca saptamanal il vizitam si studiam medalia a intrat in vorba cu mine si, probabil, afland ca sunt din Romania a fost foarte sincer spunand" majoritatea lucrurilor de aici sunt replici, nu si medalia asta, stiu ca nu ma crezi dar facem asa , mergi cu ea la un specialsit si daca e falsa iti resitui banii si poti s-o pastrezi". Am batut palma, am luat medalia si am plecat. M-am dus la vreo 2 anticari, dar toti cereau onorariu pentru expertize, iar suma depasea cu mult pretul platit pe medalie. M-am lasat pagubas, ma gandeam ca daca o fi sa decopar ca e falsa o atarn la chei si o sa am un breloc foarte frumos, e drept cam scump. Intr-o zi nimeresc la un targ de antichitati organizat ad hoc pe o strada din zona garii si vad un anunt "cumpar medalii si cupe sportive". Cand ma uit dupa taraba, vad un anticar batran sa tot fi avut vreo 70 de ani. Ideea mi-a venit pe loc, s-o propun spre vanzare asa incat expertiza sa fie moca. La urma urmei riscam doua lucruri : ori s-o vand ori s-o primesc in cap in cazul in care era falsa. Zis si facut, caut cu infrigurare medalia prin sac si o gasesc uitata intr-un colt. Anticarii astia au un simt aparte vaneaza marfa si implicit fraierii de la mare distanta, omul meu cum a vazut ca ma scobesc sa scot ori potofelul ori ceva marfa a devenit brusc foarte atent. Scot medalia omul o ia, isi monteaza un zambet tamp pe fata, dezinteresat si zice "daca era de tir cu arcul ma interesa". Ma uit la el, el la mine, eu fericit ca nu mi-o luasem in cap, el tot tragand de timp doar doar o scoate vreun pret de chilipir de la mine. Daca a vazut ca tac si inspectez cateva albume de fotografii zice "stai un pic aici, s-o arat unui amic , poate il interesaza" si trece strada la cateva mese mai incolo. Nu stiu ce au vorbit, cert e ca la intoarcere omul si-a jucat ultima carte "nici amicul nu e interesat, dar ce pret are , daca e un pret bun o cumpar eu ". Eu cu o mimica aproximativ identica ii zic fara sa clipesc si ca sa-i intorc "fandarea" cu tirul cu arc zic "nu e de vanzare dar vreau la schimb o placheta Mille Miglia din anii '50". Omul da din cap a paguba si imi lasa o carte de vizita "treci joia viitoare pe la magazin si rezolvam". Am plecat fericit din targ, rusul nu mintise, medalia era veritabila de vreme ce omul se aratase dispus sa-mi ofere la schimb o piesa care facea multe sute de euro. Initial m-am gandit sa accept schimbul, mai cu seama ca plachetele de la Mille Miglia sunt superbe si evident scumpe. Cum nu colectionez decat piese romanesti (nu ma intrebati de ce am luat medalia germana, cred ca datorita vechimii) m-am gandit totusi sa pastrez aceasta piesa si sincer nu regret desi probabil nu voi avea niciodata o placheta Mille Miglia. Recent un bijutier mi-a confirmat banuiala, medalia este din argint, diametrul fiind de 40 mm.