Amintiri din copilarie

Am copilarit in cartierul Drumul Taberei, in zona Favorit. Recent am trecut prin zona si am ramas cu un gust amar. Cinematograful Favorit este in paragina, nu mai functioneaza de ani de zile. M-a cuprins tristetea cand l-am gasit cu geamurile sparte, cu usile de evacuarea spectatorilor deschise, plin de gunoaie. Mi-am amintit cum fremata de oameni in anii ’70-’80 cand erau cozi interminabile la bilete. Fotoliile erau imbracate in plus iar peretii lambrisati cu lemn. La cinematograful asta am vazut filmul “Raliul” in 1984, singurul la care am fost de vreo 3-4 ori, desi prietenii mei obisnuiau sa vada fiecare film de mai multe ori. Mi-am dorit sa revad zona asa cum a ramas doar in amintiri. Am dat pe internet peste o poza care mi-a starnit alte amintiri. In primul rand vehiculele care circulau in epoca. Apoi chioscurile de langa magazinul universal. Cel indicat de sageata distribuia presa. Acolo vanam in fiecare an almanahurile Autoturism, care nu erau incluse in abonamentul bunicului. Intr-un an imi amintesc ca am fost extrem de fericit sa gasesc o poza cu Angus Young, chitaristul trupei AC/DC, intr-un almanah Scanteia Tineretului. Am luat 2 exemplare si am decupat pozele. Una o am si acum lipita pe .... primul LP al trupei IRIS. Chioscul din stanga era Loto-Prono. Il preferam pe cel din extrema dreapta care vindea inghetata. Macar la asta dadeai un ban dar castigul era sigur. Turul meu zilnic incepea din parcul de vis a vis de statia PECO, continua pe la chioscuri, trecea prin fata cinematografului unde vizionam afisul si fotografiile filmului proiectat plus cele ale filmului din "programul viitor", continua la magazinul de paine din spatele cinematografului. Uneori faceam escala la magazinul de coloniale in care cafeaua se rasnea pe loc (sacii erau inscriptionati Brasil). Nechezolul a aparut ceva mai tarziu, impreuna cu salamul cu soia. Hulite in epoca, azi produsele pe baza de soia se cheama "bio". In drum spre casa treceam in revista cateva parcaje, in care in weekend oamenii terosonau masini, reparau motoare si faceau tot felul de interventii care ma faceau sa uit de rugamintile bunicii de a reveni repede acasa cu painea. Aproape fiecare parcaj continea o masina interesanta, evident marca straina. Prima in top era o "americanca" care ocupa doua locuri de parcare, apoi un DS verde care ma fascina. Un vecin prepara un Dauphine. In zona "Dr. Taberei 34" era un Opel interbelic al unui domn Gradinaru care a disparut acum cca 2 ani.   Imi amintesc perfect o alta silueta ciudata sub o prelata si curiozitatea care m-a cuprins. Dupa o furtuna prelata a cazut. Masina era o Skoda Cabriolet, interbelica, care astazi e detinuta de colegul Dan Miulescu. Pe atunci teama de E-uri nu ne isterizase si nici nu ne puneam problema ca Mentosan-ul, Quick-Cola sau pufuletii imbracati in ciocolata ar putea sa dauneze sanatatii. O sa radeti dar chioscurile de la Favorit au fost extinse dupa ’89, “privatizate” si au disparut in cruciaza purtata de actualul presedinte impotriva dughenizarii, pe vremea cand era primar. Pe strada cu statia PECO Favorit, care astazi poarta numele Sibiu, se tineau concursuri de ciclism. Uneori treceau coloane de soldati. Nu cantau ei ca americanii prin filme dar mie imi placeau. Ii urmarem de pe trotuarul de vis a vis pana in zona unde acum e actualul mall Cotroceni. Acolo era un parc auto al armatei. El a fost restrans cand a fost facuta strapungerea spre Razoare. Admiram M-urile 461 si restul vehiculelor ori de cate ori treceam cu troleibuzul de la gara sau prin gaurile din gard. Imaginea caroseriilor lustruite cu motorina, a masinilor perfect aliniate mi-o reamintesc perfect. Un alt punct de atractie din zona era service-ul Fiat, unde mergeam adesea cu bunicul si asistam la diverse interventii. Mecanicii ne cunoasteau si desi bunicul ii agasa mereu cu intrebari se bucurau cand ne vedeau. Service-ul deservea si marcile Skoda si Trabant. Bunicul avea un 100 S care avea un mecanic “personal”. Bunicul avea tabieturi cu totul speciale cand venea vorba de masina. Un mecanic care punea mainile murdare sau sculele pe caroserie a doua oara nu-l mai prindea de client. Pana la urma a gasit un mecanic batran care pe langa ca era priceput lucra “nemteste”. Ma opresc aici, subiectul “Skoda bunicului” fiind in pregatire. Amintiri, ce ne-am face fara ele ?