joi, 25 iulie 2013

Sus la munte la izvor

La sfarsitul saptamanii trecute am petrecut patru zile "calarind" zimbrii prin muntii patriei. Am participat la mai multe editii ale raidului "Cu zimbrul prin Carpati" si nu e un secret ca evenimentul mi se pare unul din cele mai reusite din calendarul R.C.R. Editia din acest an a fost cu totul speciala nu numai pentru ca am parcurs mult mai multi kilometrii off road decat in trecut. Zonele parcurse au fost superbe iar participantii au creat o atmosfera excelenta. Nu au existat incidente tehnice, batranele masini de teren "gustand" din plin dificultatea traseului. Am sesizat cu parere de rau ca in unele sate branene a inceput asfaltarea drumurilor, o bucurie pentru localnici si o mare dezamagire pentru cei care vor parcurge aceleasi trasee in viitor. Asa s-a intalmplat si cu Transalpina care, apropo, in ciuda zvonurilor si a informatiilor date de institutia care gestioneaza drumurile, este practicabila, insa este in continuare declarata "drum inchis" pentru ca nu este receptionata (se face o noua licitatie ......). Sambata seara am participat la festinul organizat de gospodarul Dragos Racoveanu din Bran, in jurul focului de tabara, dupa ce cu o seara inainte colegul nostru ne omenise la restaurantul sau Bran Parc, pe care va sfatuiesc sa nu-l ratati cand mergeti in zona, asta daca va place mancarea gatita ca la carte, dupa retete secrete mostenite de la batranii locului. Eu unul ma bucuram ca hurducaielile M-ului si caldura ma vor ajuta sa pierd din surplusul de  kilograme, ca in anii precedenti, insa m-am trezit mult mai "pufos" dupa raid. De duminica am participat la "Campulung in amintiri" un eveniment cu totul special organizat an de an cu pasiune si pricepere de famila Hagi, fondatoarea Muzeului ARO. Trebuie sa mentionez ca din modestie (o calitate pe cale de disparitie astazi)  fondatorii au evitat folosirea titulaturii "muzeu"  denumind locatia "Expo IMS". Stateam si ma gandeam cum ar fi aratat astazi uzina ARO cu un gospodar ca Emil Hagi la conducere, un om care-si iubeste orasul si locurile natale atat de mult incat ar fi gasit cu siguranta metode si sustinere pentru a infrange mafia care a falimentat firma musceleana. Privind  la campul plin de moloz ramas in urma demolarii majoritatii cladirilor de productie mi-a cam pierit buna dispozitie. Mi-am revenit rapid asistand la intalnirea, dupa mai bine de patru decenii, dintre veteranii expeditiei romanesti transafricane : Prof. Univ. Nicolae Coman (biolog, initiatotul si seful expeditiei) , dr. Sever Popa (medicul expeditiei) si  Ion Cataranciuc (delegatul firmei ARO, membru de onoare al R.C.R.). Primii doi fiind clujeni au pastrat evident legatura insa s-au revazut cu ing. Cataranciuc dupa fix 42 de ani. Momentul a fost unul cu totul special, ca intreg evenimentul, la final dl Coman marturisindu-ne ca a fost impresionat de caldura cu care au fost intampinati de campulungeni si membrii R.C.R. Si mai mare a fost uimirea autorului cartii "De la Atlantic la Oceanul Indian" cand ne-a vazut incolonati cu cartile in mana pentru a primi autografe. Asa cum spuneau la momentul efectuarii raidului aventura lor nu s-a bucurat de atat interes cat au gasit la Campulung. Intrebarile au inceput sa curga. Cand le-am spus ca mi s-a parut o nebunie ca au plecat la drum cu doua din cele trei masini nerodate au raspuns la unison ca "unul din scopurile expeditiei a fost sa testeze produse romanesti in conditii extreme". Consternat i-am intrebat : testare, ok, dar nu v-ati gandit nicio clipa ca masinile pot ceda si o sa ramaneti in pustietate ? E cunoscut faptul ca in acea perioada ultimile finisari se facea dupa vanzare, in perioada de garantie. "Desigur ca ne-a fost teama de asta, dar am pleca maine pe acelasi drum si in aceleasi conditii fara sa sovaim". Dl Coman a mai marturisit ca initial nu a fost deloc incantat de faptul ca ARO a insistat sa aiba doi reprezentanti in expeditie, pe traseu insa prezenta acestora dovedindu-se extrem de utila. Un alt lucru care m-a frapat a fost multitudinea de detalii pe care si le aminteau, am aflat de exmplu cu parbrizele de rezerva erau stocate pe portbagajul de pe plafonul unuia din TV-uri. Parea ca expeditia se terminase ieri .... Au primit cu placere propunerea de a edita o noua carte care sa trateze mai pe larg prestatia automobilelor romanesti in Africa. Mare le-a fost uimirea sa vada fotografii din timpul raidului din arhiva AUTOMOBILIA , recuperate in urma cu multi ani de la descendentii unui ziarist. Cu o singura exceptie fotografiile sunt diferite de cele care compun expozitia vernisata in cadul Expo IMS. De aici si ideea editarii unei carti care sa extraga din lucrarea amintita fragmentele despre ARO/TV care sa aiba o ilustratie mult mai bogata si evident realizata in conditii grafice de calitate. A urmat proiectia de filme, ca de fiecare data un moment special posibil gratie stradaniei dlui Emil Hagi care dupa lungi cercetari a dat de urma unor pelicule pierdute. Cei doi invitati de la Cluj au prezentat la randul lor, in premiera, un film care a starnit in mai multe randuri ropote de aplauze. Copil fiind m-a impresionat fotografia (publicata in Autoturism) in care M-ul 461 traversa un fluviu imbarcat in cinci pirogi. M-am bucurat sa revad momentul, de data asta filmat, parca imi revedeam copilaria. M-au trezit din visare ropotele de aplauze. Imbucuratoare a fost si prezenta unui numeros public, in mare parte fosti angajati ai uzinei ARO. Revenind la iesirea in natura a zimbrilor, am sa ma repet, aceasta masina, cel putin mie, mi-a permia sa explorez locuri in care nu as fi ajuns cu siguranta cu pasul niciodata. Cand sa ai timp de drumetii montane cand in timpul verii ai atatea evenimente interesante dedicate vehiculelor istorice ? Ilustrez aceste ganduri cu fotografia colegului Costin Moga pe care l-am poreclit, pe baza de Volvo (o masina cu totul aparte care ma bucur ca s-a alaturat M-urilor), "Suedezul". Multumiri colegilor Dragos Racoveanu, Sorin Muentz si Emil Hagi, excelentele noastre gazde.

Mai multe fotografii si un film semnate Ovidiu Magureanu puteti gasi accesand link-urile :

https://plus.google.com/photos/102656871821635736758/albums/5903396799717697153?banner=pwa&authkey=CM7_nruJkurrGg#photos/102656871821635736758/albums/5903396799717697153?banner=pwa&authkey=CM7_nruJkurrGg

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=pukZThwRkNw#at=14

Un comentariu:

  1. Felicitari tuturor participantilor si multumim pentru povestire si totodata pentru filmulet, imagini. In randul posesorilor si pasionatilor de IMS-uri, exista si detinatori ai modelului IMS 59A ?
    Aran

    RăspundețiȘtergere