Permisul International de Conducere

Primul Permis International de Conducere romanesc a fost emis in perioada interbelica in baza Conventiei Internationale din 24 aprilie 1926. Emitentul documentului era Automobil Clubul Regal Roman (A.C.R.R.), acesta fiind contraasemnat de Ministerul de Interne - Directia Administratiei Generale si Locale. Documentul este valoros si prin prisma faptului ca poarta ambele stampile ale A.C.R.R.. Existau trei categorii de permise, doua pentru automobile (Tip A pentru cele cu masa maxima total autorizata de 3500 kg si Tip B pentru cele peste 3500 kg) si unul pentru motociclete cu sau fara atas (Tip C). Permisul prezentat a fost emis in anul 1935 si poarta seria 1211, ceea ce reflecta o medie de 121 de permise emise pe an (valabilitatea permisului era de 12 luni). Comparativ cu numarul de automobile existente in Romania in acea perioada numarul este redus. Ca si acum posibil ca si atunci utilizarea acestor permise sa fi fost facultativa si la ele sa fi apelat in special membrii A.C.R.R. Pentru a evita posibilele fraude A.C.R.R. a tiparit documentul in Franta (pe ultima fila exista numele producatorului si orasul in care era tipografia acestuia - Lille "Imp. L. Danel". In partea inferioara a copertii exista un element de securizare impotriva falsificarii, cartonul fiind imprimat pe o fata, prin presare, cu textul " Registre Regina L.M.V" (literele au 10 mm in inaltime). Documentul este mult mai rar decat permisul romanesc de conducere din aceeasi perioada.