Refacerea cadranelor

Una din operatiunile cele mai delicate in restaurarea unul vehicul o reprezinta refacerea instrumentelor de bord. Daca operatiunea reclama doar curatarea ceasurilor te poti considera fericit. Daca trebuie refacute cadranele ai o problema dificila. In cazul multor repere patina da autenticitatea unui vehicul. In cazul ceasurilor insa lucrurile stau diferit, deterioarea inscriptionarilor generand un disconfort pentru conducator. Am incercat de-a lungul timpului sa gasesc in Romania un loc in care sa reconditionez ceasuri de bord. La un moment dar gasisem o solutie la fost uzina Mecanica Fina din capitala, unde am produs cateva cadrane in sistem serigrafic insa pe o masina automata (banuiesc ca aveau un fel de

imprimanta). Fabrica a disparut de peste 10 ani si de atunci n-am mai auzit de lucrari similare executate in tara. Singura exceptie a fost un lot de placute de presiunea anvelopelor ARO M461 realizat pe aluminiu in urma cu 7-8 ani prin procedeul clasic de serigrafie cu sita. Cautand cu totul altceva pe internet am dat peste o firma americana care reproduce atat cadrane de ceasuri de bord cat si scale de radiouri si o serie de alte inscriptionari http://www.showcarquality.com/index.htm Daca aflati de vreo firma autohtona care face astfel de lucrari va rog sa nu uitati sa ne dati de stire.

De la 12 la 6 V

Dupa cum stiti nu recomand modificare tensiunii de la la 6v la 12 V. Dupa mai multi ani de mers cu o masina pe 6V nu am reusit sa gasesc vreun argument pentru acesta modificare si asta in conditiile in care discutam de o masina in doi timpi (doua bobine/platine). Mai mult, o buna perioada de timp, pana am dat de cap dinamului, am mers pe baterie, uneori pe distante de peste 60 km. Daca totusi ati optat pentru modificarea asta sau aveti o masina modificata in trecut, care mai are consumatori care au ramas pe 6V , pe care nu-i folositi (de ex motorase de stergator/ventilator, litrometru, semnalizatoare batante, etc) sau ii folositi la 12 V desi sunt inca pe 6V (electromotor) puteti opta pentru un rezistor de un ohn care reduce tensiunea de la 12 V la 6V. Il gasiti de vanzare pe ebay.com la pretul de cca 30 USD.

Cum alegeti culoarea masinii Dvs. ?

Daca ati devenit posesorul unul vehicul istoric e cazul sa urmati un "Cod al bunelor practici". Asa ceva nu s-a publicat la noi si probabil ca in plina epoca internetului nici nu se va mai publica. Pe net insa gasiti foarte multe informatii, ramane doar sa fiti dispus sa le aplicati. Cand vine vorba de alegerea culorii unui automobil problema devine critica. Am intalnit multe automobile valoroare, restaurate profesional care insa aveau colori traznite. Scuzele de genul "i-am lasat pe cei mici sa aleaga", "vreau sa fiu vizibil in trafic", "da bine la nunti", "asta era culoarea primei mele masini", " e culoarea mea preferata", "am vazut una identica in filmul X",  "nu am gast codul original" , "n-am stiut care a fost culoarea originala" sunt cel mai des folosite. Pe langa culoarea aleasa si tipul vopselei e important. Ma refer in principal la vopselurile metalizate, produse inca din perioada interbelica. Vopselurile metalizate de astazi nu sunt similare cu cele originale (1k). Rezultatul e ca masina va arata ca o batranica strident fardata. Stiu ca la urma urmei totul tine de gustul omului  numai sa nu aveti pretentia sa va aplaudam "opera". In general la masinile americate codul vopselei e mentionat pe placuta caroseriei. In fotografie vedeti placuta unul Buick tip 40 fabricat in 1938. Antepenultimul rand este "Paint nr. 518". O simpla cautare pe net si am descoperit codul vopselei care se numeste

"Titian Maroon" :  http://paintref.com/cgi-bin/colorcodedisplay.cgi?manuf=&model=Buick&year=1938

Tabelul ofera codurile a doi producatori, prin programele de echivalare puteti din acest moment sa produceti vopseaua corecta. O alta problema e schema de vopsire. Exista de multe ori tendinta ca unele masini sa fie revopsite in doua culori desi original nu au fost asa, sau sa se extinda imbinarea culorilor incorect la anumite repere. Anul acesta am refuzat participarea la Concursul de Eleganta Sinaia a unui Citrenn Traction vospit in doua culori intr-o schema absolut "originala". A fost o decizie dificila dar sanatoasa daca dorim sa crestem calitatea evenimentului. Proprietarul a fost dezamagit, copiase o masina "dintr-o revista". Dupa cea i-am explicat cum sta treaba a decis sa revopseasca partial automobilul. Locul in care "rupi" culorile nu trebuie ales la intamplare. In nici un caz nu trebuie sa preiei o schema de vopsire proprie unei marci sau unei epoci (primul nume care imi vine in cap e Bugatti) si s-o adopti la un automobil din alta epoca sau a unui alt producator (de ex VW Kafer).  Este dupa cum vedeti extrem de simplu , numai sa doriti sa respectati istoricitatea automobilului Dvs.

  

Aschia n-a sarit departe de OPEL

"Vand OPEL Kadett pentru Programul Rabla". Cam asa suna anuntul gasit intr-o zi pe net de Viorel Burcea, posesorul celui mai vechi OPEL inmatriculat in Romania. In acceasi zi a mers sa vada masina, impreuna cu fiul sau Bogdan pentru care cauta un proiect de restaurare, evident inrudit cu veteranul Super Six (1938). Achizitia a fost negociata pe loc si proiectul a demarat in forta in toamna anului trecut. S-a muncit mult desi masina era relativ bine conservata. Jantele au fost inlocuite cu unele model sport (Sprint), optionale in epoca. Motorul si cutia de viteze n-au necesitat interventii majore, ambele punti fiind total revizionate. Mocheta si tapiteria plafonului au fost total refacute. Restul pieselor de tapiterie au fost curatate fiind in stare perfecta. Acum cateva zile masina a fost terminata iar rezultatul reflecta sutele de ore petrecute in garaj de familia Burcea. Este o incantare sa priveste aceasta masina dar mai ales s-o conduci. Trag sperante ca parte din amicii lui  Burcea Jr. vor fi molipsiti de microbul vehiculelor istorice. E unica sansa de salvare a cator mai multor masini condamnate sa parcurga drumul fara de intoarcere la capatului caruia scrie REMAT. Felicitari pentru acest prim proiect finalizat si la mai multe !

Foto : Bogdan Burcea

Prin gaura cheii (IX)

Ing. Razvan Badulescu ne informeaza ca lucrarile la DODGE DG 8 (1931) au intrat in etapa de asamblare. Proprietarul masinii, dl. dr. George Danciu poate avea un motiv in plus de mandrie ca detine o astfel de bijuterie, denumire modelului fiind chiar initialele sale. Nu stiu daca acest amanunt a contat in alegerea sa, cert e ca masina va fi una de exceptie.

Prin gaura cheii (VIII)

La anul in septembrie se vor implini 25 de ani de la realizarea primei fotografii din suita de mai sus. Dl. Dan Cazacu, presedintele fondator al Retromobil Club Romania, participa in '87 la Festivalul Automobilelor de Epoca de la Sinaia cu o IFA F8 (1955). Masina a parasit intre timp colectia Cazacu, insa pasiunea pentru "sora" DKW-ului a ramas. Recent am surprins, evident prin "gaura cheii", faptul ca dl. Cazacu a reluat lucrul la un automobil similar, fabricat in 1954. Vestile bune nu se opresc aici, se lucreaza de zor si la alte automobile la fel de vechi si tot atat de interesante.

Prin gaura cheii (VII)

Noutati din acest episod "Prin gaura cheii" vin de la Sibiu, Operatiunea de reconditionarea a caroseriei Opel Super Six (1937) s-a incheiat din cate se poate vedea cu succes. Va povestisem cu ceva timp in urma de acest automobil
http://automobilia-romania.blogspot.com/2011/05/prin-gaura-cheii.html
restaurat de dl. Cristian Tase. De acum incepe etapa cea mai frumoasa, asamblarea finala. Piesele restaurate cu migala sau achizitionate de la specialistul nr. 1 al Germaniei in acest model vor fi rand pe rand montate, precum perlele intr-un pretios colier. Se anunta o primavara foarte bogata in antebelice.

Prin gaura cheii (VI)

Va mai amintiti stirea care anunta sosirea in tara a unui DODGE DG8 Coupe (1931) ?

http://automobilia-romania.blogspot.com/2011/03/dodge-dg8-coupe-1931.html

Proiectul de restaurare decurge foarte bine, caroseria si sasiul fiind aproape de finalizare.

Fotografiile "spion" executate in atelierul dlui dr. George Danciu nu sunt desigur suficiente pentru a va forma o parere asa incat trebuie sa ma credeti pe cuvant, masina va fi o bijuterie. Eu unul abia astept sa aud cum toarce motorul cu 8 cilindrii in linie. Maine vom vorbi despre un alt proiect.

Prin gaura cheii (V)

Dl Cristian Tase, membru R.C.R. din Sibiu lucreaza intens la restaurarea unui Opel Super Six (1937). Caz mai rar intalnit la momentul achizitionarii masina functiona si era inmatriculata. Din pacate insa unele repere nu erau originale iar caroseria suferise in timp o serie de modificari. Cel mai dificil de gasit a fost masca. Dupa multe drumuri facute in Germania la un furnizor de pise si sute de ore de munca masina incepe sa prinda contur. Aveti in cele ce urmeaza o relatare recenta a proprietarului :

" Sunt aproape gata cu tablaria, am crezut ca nu se mai termina. Apreciez abia acum munca meseriasului care a lucrat incet dar bine. A trebuit sa corecteze multe modificari care s-au facut in anii '70 in special. Masina aceasta a avut un trecut dificil dar motorul a fost intretinut corect fiind si in proprietatea a doi mecanici - in timp ce strangeam piese si bani ca s-o repar i-am identificat istoria completa din Romania, pe langa cei doi mecanici au mai fost un preot si un inginer (fost director la Uzina Cugir, a murit in aprilie). Mai tin legatura cu fiul preotului si cu unul din mecanici. Masina a ajuns in RO fiind rechizitionata in Germania de Wehrmacht, era un model de serie 1937 din gama Touring. In iunie caroseria va fi revopsita iar la anul sper sa fiu alaturi de voi la Rallye Bucuresti Istoric".

Felicitandu-l pe dl. Tase va promit sa va tin la curent cu derularea proiectului.

Restaurare B.M.W. 328

Firma americana de restaurare BLACK HORSE Automotive Services INC http://www.blackhorsegarage.com/ a demarat la inceputul acestui an restaurarea unui B.M.W. 328 din 1937. Cred ca multi dintre voi stiti, daca nu aflati acum, ca acest automobil este pe locul intai in topul preferintelor mele. Am avut in diverse ocazii sansa sa vad exemplare ale acestui model. A existat unul inainte de '89 in Romania care participa la diverse evenimente, iar acum cativa ani ne-au vizitat tara cateva exemplare. Pretutindeni pe unde am umblat prin lume am cautat sa nu pierd ocazia de a admira un B.M.W. 328. M-am gandit ca daca tot iubesc (fara speranta de a avrea unul) acest model macar sa-i descopar secretele. Inutil cred sa spun ca niciodata nu am fost multumit cu informatiile stranse. Filmele postate de firma americana mi-au dat multe raspunsuri la intrebarile referitoare la modelul 328 pe care mi le puneam. Imi face o deosebita placere sa va invit sa urmarim impreuna acest proces de restaurare, cu promisiunea ca periodic voi publica adresele noilor episoade.

http://www.youtube.com/user/TheBlackhorsegarage#p/search/3/21U7NH8I9Jc
http://www.youtube.com/user/TheBlackhorsegarage#p/u/58/21U7NH8I9Jc
http://www.youtube.com/user/TheBlackhorsegarage#p/u/59/pEISWA8gMbU
http://www.youtube.com/user/TheBlackhorsegarage#p/u/49/TZi62_3Ey2I
http://www.youtube.com/user/TheBlackhorsegarage#p/u/48/cJ2fzj44uiI
http://www.youtube.com/user/TheBlackhorsegarage#p/u/42/yGdwYNYpOEk
http://www.youtube.com/user/TheBlackhorsegarage#p/u/41/vnIvpGLNWVU
http://www.youtube.com/user/TheBlackhorsegarage#p/u/27/1VzYMKHRC8I
http://www.youtube.com/user/TheBlackhorsegarage#p/u/21/LRVb3C178fg
http://www.youtube.com/user/TheBlackhorsegarage#p/u/13/NZ9_dk-xSmchttp://www.youtube.com/user/TheBlackhorsegarage#p/u/6/6rnt0emX3qs

Proiectul Doka la final

In trecere prin capitala, Dragos Contiu, membru fondator al Kafer Club Baia Mare, mi-a prezentat aseara ultima sa realizare, o simpatica dubita VW T2 fabricata in 1978. Modelul “Doka” (Doppelkabine) este mai rar decat traditionalul microbuz VW, si el din ce in ce mai rar pe soselele romanesti. Masina nu numai ca arata foarte bine dar este perfecta din punct de vedere tehnic, Dragos fiind un participant foarte activ la intalnirile broscaresti din tara si strainatate. Foarte interesanta cercetarea efectuata cu privire la originea masinii (o unitate militara de elicoptere din R.F.G. – emblema acesteia a fost gasita sub vopseaua neoriginala). Va invit sa parcurgeti pe blogul lui Dragos etapele unei restaurari de success. Felicitari !

http://kaferclub.blogspot.com/2010/02/restaurare-doka-i.html

http://kaferclub.blogspot.com/2010/03/restaurare-doka-ii.html

http://kaferclub.blogspot.com/2010/09/doka-aproape-de-final.html

Foto : Dragos Contiu

Prin gaura cheii (IV)

Proiectul prietenului meu Razvan Badulescu, Fiat 1100 (1939) se apropie de final. Scheletul soft-top-ului a fost restaurat si remontat pe masina. Dupa cum puteti vedea in prima fotografie s-a pornit de la niste relicve recuperate de pe o masina "donator". Piesele metalice au fost curatate si zincate. S-au refacut piesele din lemn, la final toate componentele fiind asamblate. Urmeaza pasul final, realizarea prelatei.

Prin gaura cheii (III)

Nu pot sa nu ma extaziez in fata acestui superb automobil care "creste" intr-o zi cat alte proiecte intr-o luna. Dl Razvan Badulescu lucreaza in stilul caracteristic zi lumina pentru a scoate cat mai rapid Fiat-ul la lumina. Deja montarea caroseriei s-a incheiat. Merita subliniata nota de eleganta pe care o dau parbrizul rabatabil si ornamentele cromate. Jantele au poposit deja la vopsitor asa incat in cateva zile masina va putea iesi in probe. Operatiunea nu a fost numai una legata de caroserie. Motorul a primit o distributie (pinioane + lant) noua si a fost revopsit. Fuzeta stanga e in curs de recontitionare. Nu pot sa inchei spunand, a n-a oara si in speranta ca si alti restauratori vor urma reteta, ca folosirea uneia din nuantele de vopsea din paleta originala e obligatorie, cel putin in cazul vehiculelor antebelice. Sunt foarte multe masini vopsite in trecut la care la proxima restaurare va trebui sa se tina cont de acest lucru. Si ma gandesc in primul rand la cele vopsite in sistem metalizat. Raman cu ochiul pe gaura cheii si voi reveni cu noi informatii despre proiect.

Prin gaura cheii (II)

Va promiteam cu ceva vreme in urma ca voi incerca sa va tin la curent cu toate proiectele de restaurare din Romania care au ca obiect vehicule istorice antebelice. Din pacate ele nu sunt foarte numeroase asa incat frecventa acestor articole nu va fi foarte mare. Am insa placerea sa va prezint un proiect care vorbeste de la sine despre perfectiunea spre care ar trebui sa tinda toti posesorii de vehicule istorice. In urma cu vreo 10 ani inginerul Razvan Badulescu reusea sa readuca pe soselele patriei un Fiat 1100 din 1939. Momentul a nascut numeroase discutii pentru ca masina fusese achizitionata carosata si in urma proiectului devenise cabriolet. Cum printre pasionatii de vehicule istorice se numara si multi carcotasi au aparut imediat acuze ca modificarea a fost facuta pentru a obtine dintr-o limuzina un cabriolet, o chestiune des intalnita in Romania inainte de '89. Cu un calm de care sincer nu cred ca as fi in stare, dl . Badulescu a explicat ce si cum, cu argumente extrem de solide. Personal cunosteam istoria automobilului, pentru ca eu ii dadusem "pontul". Masina fusese carosata pentru a putea fi utilizata ca taximetru, reglemetarile interzicand folosirea masinilor decapotabile pentru astfel de prestatii. Practic cineva mersese la un cimitir de masini, taiase un plafon cu tot cu stalpi si ramele parbrizului si lunetei si il aplicase pe masina decapotabila. La momentul respectiv restauratorul a facut tot ce s-a putut, aducand automobilul foarte aproape de original. Dupa o munca imensa, in loc de o apreciere unanima, a primit si cateva bobarnace. Sunt convins ca acest lucru l-a ambitionat, insa ramanea o "mica mare" problema, piesele originale care ii lipseau : rama parbrizului, care original era demontabila si mecanismul de decapotare, ambele refacute de la 0. Personal cred ca cei cu adevarat pasionati, care fac sacrificii si care pun suflet in aceasta pasiune au steaua lor norocoasa. Asa a fost si cazul dlui Badulescu, care dupa cativa ani, prin intermediul dlui Gabi Gordea, un pasionat din Brasov, a gasit in stare de epava o masina identica. O sansa extrem de mare, pentru ca vorbim de un Fiat 1100 model Colonial, varianta civila. Masina zacea uitata sub cerul liber intr-un sat din judetul Brasov, departe de soseaua nationala. Cum problema pieselor se rezolvase ramanea o problema : sa iei decizia sa desfaci o masina care merge perfect (foto sus) si parcurge orice distanta, sa inlaturi rama reconstruita si sa faci toate modificarile necesare pentru ca masina sa revina 100% la original. Dl Badulescu nu numai ca a luat rapid aceasta decizie insa a plusat, hotarand sa revopseasca integral caroseria, pentru ca intre timp obtinuse codul original al vopselei. In plus tapiteria va fi refacuta integral, alaturi de soft-top. Comentariile va las sa le faceti voi, eu unul abia astept momentul in care automobilul va fi finalizat. Ii propun dlui Badulescu sa ofera carcotasilor, pe care sunt convins ca in retine foarte bine, cate o bucata din rama inlocuita in timpul acestui proces, ca amintire. Poate asa o sa-i faca sa reflecteze : cat de usor e sa comenteze, sa dai lectii si cat de greu e sa faci ceva concret, mai exact sa salvezi un vehicul istoric antebelic.

Prin gaura cheii ( I )

Departe de lumea care parca e mai nebuna ca niciodata, o mana de pasionati se incapataneaza sa readuca la viata automobile produse cu decenii in urma. Astazi lansez o noua serie de articole intitulata "Prin gaura cheii" in care voi incerca periodic sa va prezint aceste proiecte.

Virusul numit vehicul istoric antebelic a inceput incet dar sigur sa se raspandeasca printre membrii RETROMOBIL CLUB ROMANIA. Ultimii doi "pacienti" si-au achizitionat aproape simultan acelasi tip de automobil, Opel Super Six, e vorba de sibianul Cristi Tase si bucuresteanul Viorel Burcea. Cum la Sibiu n-am ajuns anul asta am sa va prezint pentru inceput evolutia proiectului derulat de secretarul R.C.R. dl. Viorel Burcea. Masina fost achizitionata intr-o stare precara dar componentele importante erau originale (punti, roti, motor, cutie, sasiu, caroserie). Motorul pornea la sfert dar din pacate poate ar fi fost mai bine sa nu fie pornit, doi cuzineti gripati fiind afectati de functionarea defectuoasa a pompei de ulei. Dupa reconditionarea pompei de ulei a fost reconditionat motorul prelucrarile mecanice fiind efectuate de atelierul din Baneasa. E o incantare sa auzi cei sase cilindri in linie la lucru si sunt convins ca in ciuda masivitatii si greutatii automobilului acesta va avea performante foarte bune pe sosea. Radiatorul a fost complet reconstruit de un atelier brasovean, greu de crezut ca in Romania de mai poate realiza o asemenea opera de arta. Sasiul a fost atent curatat si pregatit asa incat s-a trecut la montarea puntilor si in final a motorului si cutiei. In permanenta piesele neoriginale grefate de-a lungul anilor pe masina au fost inlocuite cu piese originale sau apropiate de original. Intr-un astfel de proiect trebuie sa ai si noroc si Vio a avut cu carul, pe langa descopererirea si achizitionarea masinii. Colegul nostru Dan Cazacu avea uitat prin garaj un carburator complet de Opel Six pe care i l-a daruit lui Vio, asa incat cel de Dacia folosit in prezent pentru teste va disparea curand, nu inainte de readucerea flansei galeriei de admisie la original. Anvelopele Victoria 5,50x16 sunt aproape noi insa duc in spate cel putin 40 de ani asa incat in viitor vor fi schimbate. Operatiunile de tinichigerie si vositorie se desfasoara intr-un atelier din Giurgiu, orasul incare Vio lucreaza si unde meseriasii de calitate n-au sarit inca calul cu preturile. Dupa vopsirea caroseriei aceasta a fost montata pe sasiu, au urmat radiatorul si masca. Masina incepe sa prinda contur. Un rezervor nou a fost deja instalat asa incat a preluat rolul bidonului utilizat la primele probe. In prezent Vio lucreaza la finalizarea instalatiei de franare. Va trebui sa demonteze pompa de apa a carei presetupa noua curge, dar asta pare un fleac pe langa toata munca depusa sau care va mai urma. Iti tinem pumnii stransi lui Vio si la primavara sper sa iesim impreuna la o plimbare cu "batranele doamne".

Nu tot ce e vechi e si original

Cand restaurezi un vehicul istoric si nu ai documentatii si fotografii originale, din epoca, e apoape impozibil sa nu gresesti. Se intampla insa sa ai tot ce iti trebuie si sa ajungi intr-un punct care sa-ti provoace insomnii. Primele doua fotografii de mai sus sunt din arhiva firmei Steyr, si reprezinta interiorul modelului 100. Desi e vorba de aceesi masina dupa cum observati exista diferente vizibile. Din cate am studiat prin mai multe carti, discutan dulterior si cu unul din autoti, arhivistul firmei Steyr, am ajuns la concluzia ca prima fotografie este a unui prototip pre productie iar a doua este a versiunii de serie. Pana aici totul clar, ma lamurisem ca a doua fotografie urma sa-mi serveasca drept model, asa fiind facute toate masinile care au fost restaurate in timp, multi lucrand (banuiesc) dupa tapiteria originala, eu neavand norocul asta. Problema abia acum incepe, pentru ca de la bunul meu amic austriac Hans am primti ca model .... un maner, pe care el l-a gasit pe masina (foto 3). Nimeni nu a avut asa ceva de vreme ce toti ceilalti care au restaurat interiorul au facut manaerul din piele (foto 4). urmand modelul de serie (foto 2). Ceea e si mai ciudat e ca inelele de la capete vizibile in fotografia prototipului lipseau pe masina amicului meu, care oricum face parte din ultima perioada de fabricatie, daca ar fi fost printr eprimele ar fi fost de inteles. Omul a refacut manerele, cheltuind o suma importanta (sunt 4 pe masina). Am ezitat destul de mult sa deschid subiectul in discutiile purtate cu Hans totusi dupa cercetarile intreprinse sunt din ce in ce mai convins ca a procedat gresit, probabil ca cineva inlocuise in trecut manere din piele cu unele textile. Concluzia e una singura, uneori poti gasi pe o masina piese care par originale, sunt vechi (uneori mai vechi decat masina in sine) si au fost aplicate cu maiestrie asa incat par autentice. In final a trebut sa deschid subiectul, si desi e greu sa recunosti o asemenea greseala, amicul meu a admis ca a comis o eroare, asa incat pentru el urmeaza o noua cheltuiala ...

Originalitatea 100% include si tensiunea

Multe din automobilele antebelice dar nu numai au avut original instalatia electrica la tensiunea de 6V. In Romania ultimele masini care "s-au mai luptat pe frontul" 6V au fost Trabant si Wartburg. In general toata lumea a trecut de la 6V la 12v, urmand trendul industriei auto. In plus in Romania problema principala a fost generata de acumulatorii de slaba calitate. Si astazi inca se mai produc la noi, semiartizanal, acumulatori de 6V, sfatul meu e sa-i evitati. Revenind la modificarea de la 6V la 12V eu spun din capul locului ca in acceptiunea mea e pacat sa faci in anul 2009 aceasta modificare. Sunt si cazuri in care masinile au fost cumparate deja modificate iar reperele originale sunt greu de gasit. Totusi daca te straduiesti gasesti. Mai ales pentru modelele Ford, Renault, Opel, B.M.W., Porsche, etc care la inceputul anilor '60 inca mai foloseau tensiunea de 6V, in cazul acestor masini chiar nu exista scuza. Trecand peste durerile de cap cauzate de acumulatori si disparitia treptata a consumabilelor, accesoriilor si pieselor de schimb de pe piata (becuri, bobine, claxoane, radiouri, etc) cred ca ruptura s-a produs dupa aparitia pe piata a modelului Dacia 1300. Aparitia in comert a alternatorului a incurajat pe multi sa renunte la dinam, de 6V sau 12V, cunoscut fiind ca dinamul la relanti incarca slab bateria. As vrea insa sa mentionez ca am avut de-a lungul timpului cateva masini dotate cu dinam (Fiat 500, 600, 1800, Dacia 1100), insa niciodata nu am avut probleme cu bateria. In opinia mea conteaza foarte mult sa dotezi automobilul cu o baterie care sa aiba amperajul recomandat de uzina constructoare. Automat daca utilizezi o baterie de amperaj mai redus sau intretinerea nu e corecta pot aparea probleme. Alternatorul ofera in mod evident o mai mare "liniste" conducatorului. Asa incat toti producatorii sau orientat in timp spre alternator, inclusiv firma Aro, care a dotat ultima serie M461, denumita "C", cu alternator, tocmai pentru cresterea fiabilitatii. In concluzie desi e alternatorul e incontestabil superior dinamului se naste o intrebare : masinile moderne sunt superioare celor istorice, alegandu-le din pasiune pe cele istorice, de ce sa le modernizam ? Parerea mea e ca farmecul acestor automobile e maxim atunci cand sunt mentinute 100% in stare de orginalitate. Faptul ca intensitatea farurilor, la o masina dotata cu dinam, scade cand ne oprim la un semafor face parte din farmecul vehiculelor istorice. In plus , daca bateria e "expusa" in compartimentul motor, se pierde tot farmecul cand ridicand capota dai peste o baterie cu carcasa din plastic, eventual si colorata strident. In concluzie ii sfatuiesc pe toti cei care achizitioneaza sau restaureaza un automobil care original era pe 6V sau era echipat cu dinam, sa nu se grabeasca sa-l modifice, piese se gasesc (in fotografii piese si acumulator de 6V), la fel de greu sau usor ca si celelalte repere de care ai nevoie intr-un astfel de proiect. Intamplarea face sa am doua automobile antebelice la care si sa fi vrut nu puteam sa pun nici alternator nici sa schimb tensiunea. Steyr-ul 100 (1935) este echipat cu un dinamostarter, practic electomotorul devine dupa pornire dinam, angrenarea motorului realizandu-se prin curea si nu prin volanta. Instalatia este la 12V (schema originala e prezentata mai sus). Aero 30 Roadster (1937) are instalatia electrica la tensiunea de 6V, motorul este bicilindric in doi timpi, dinamul incluzand si delco-ul. Acestea sunt plasate in "capul" vibrochenului, accesul la platine/condensatori facandu-se din habitaclu printr-un capac de vizitare. Si sa fi vrut sa schimb ceva la aceste doua masini era practic imposibil. Toate automobilele Steyr (modelele 50, 55, 100, 125, 200, 220) si Aero (500, 662, 750, 1000, 30, 50) care mai sunt inca in circulatie sunt utilizate fara a fi modernizate. Deci se poate !