Film promotional Tatra 603

Colegul Calin Balanescu mi-a trimis filmul promotional Tatra intitulat "Happy Journey" a carui vizionare sper ca sa va faca placere. Modelul 603 a fost produs intre 1956 si 1962. Propulsat de un motor V8 (racit cu aer , solutia totul in spate) automobilul a fost creat pentru demnitari si institutii de stat. Cu toate acestea echipa de competitii a participat cu modelul 603 la numeroase competitii. Vizionare placuta :

http://www.youtube.com/watch?v=J8fNpTSLi80

Expozitie permanenta ARO M461

E cunoscut faptul ca peste 80% din automobilele ARO M461 C produse la Campulung in perioada 1971-1974 au fost exportate. Unul din cei mai mari importarori a fost Columbia unde au ajuns peste 3000 de unitati vandute sub numele de ARO Carpati 72 si ARO Carpati 73 (probabil numarul reprezinta anul fabricatiei). Contractul a fost de tip barter, masinile fiind oferite in contrapartida cu cafeaua columbiana. Pana aici nimic surprinzator. Surpriza vine acum : sute de automobile ARO M461 circula si astazi pe soselele columbiene fiind modelul preferta al taximetristilor. Prima fotografie a fost realizata in orasul Belen de Umbria , unde in jurul parcului central zeci de M-uri isi asteapta zilnic musterii. Taximetria in Columbia este un sport extrem, se face cu cateva tone la bord si 10-15 pasageri atarnati de jur imprejurul caroseriei, masinile avand un gratar in partea din spate pentru acomodarea in picioare a pasageri si roll-bar-uri solide. Unele caroserii au fost prelungine, poarte ornamente specifice zonei si diverse accesorii (in penultima fotografie de sus se poate vedea un impresionant filtru de aer ). Localnicii le spun Carpati si exista chiar un film documentar despre acest simbol al transportului columbian.
https://www.youtube.com/watch?v=3v-REVLpghQ
Nu stiu cate din masinile astea  mai au motorizarea originala si chiar nu conteaza ceea ce e important e ca ele exista si fac parte din cultura unui stat. Voi mai reveni pe marginea acestui subiect. 

Nu milioane, nici sute de mii ci zeci de mii

Muzeul Tehnic "Dimitrie Leonida" detine un automobil Oldsmobile Curved Dash donat in anii '60 de mecanicul si pilotul bucurestean Stefan Bondarenco. N-o sa gasiti informatia asta in muzeu, cea ce incalca una din conditiile puse de donator, dar despre asta vom discuta foarte curand. De-a lugul timpului am auzit de la personalul muzeului, din fericire parte din el iesit la pensie, ca masina ar valora milioane de dolari, cei mai "modesti" avansand "sute de mii". Realitatea e ca masina valoreaza doar cateva zeci de mii de dolari, in stare perfecta de functionare si originala 100%, cea ce din pacate nu e cazul pentru nici unul din exponatele muzeului bucurestean. In prezent un astfel de automobil este oferit spre vanzare in Marea Britanie pentru un pret de pornire a negocierilor de 40.000 GBP (cca 63.000 USD) pretul pe piata din SUA fiind mult mai mic.    

http://www.prewarcar.com/index.php?option=com_caradvert&view=ad&section_id=1&id=88245&Itemid=432

Oltcit. De ce nu ?

          Stiu, asteptati impresii dupa Retro Parada Toamnei. Inca n-am discutat cu toti colegii din tara ca sa-mi fac o imagine de ansamblu dar per total a fost bine, aman pentru weekend acest subiect cu promisiunea ca pana la sfarsitul anului o sa gasiti zilnic un articol pe blog. Asa ca profit de ocazie si va prezint o noua achizitie. E vorba de un Oltcit Club fabricat in 1984 cu un rulaj de numai 8968 km. Cand aud de Oltcit multi stramba din nas. Ba ca are un consum astronomic (de parca scrie undeva ca trebuie sa-si bage tot romanul degetele in carburator), ba ca nu stiu ce bucsi se strica de 100 de ori si nu scapi pana nu le "imprumuti" de  la Skoda, ba ca ia apa la delcou si ramai cu ea in mijlocul baltilor, etc.  Totusi cumosc cativa impatimiti de automobile care au apreciat multi ani masina. Cel mai mare e nea Cornel, proprietarului parcului de masini de langa podul Baneasa (Elvila). Nea Cornel schimba in anii '80 masinile foarte des, si avea masini nu jucarii, tin minte un Renault 12 TS din a dous serie si un Ford Escort, ambele noi. Revolutia l-a prins cu un Oltcit Club TRS pe care la tinut mult mai mult decat orice alta masina. Oltcit e acum istorie, si inainte sa moara si-a schimbat siidentitatea in Oltena. Si Oltcitul ca si Dacia a fost bun cat s-au respectat normele francezilor, dupa ce a inceput romanul sa modifice calitatea sa scazut mult. Parca dorind sa stearga ori urma noii stapani ai fabricii din Craiova au strans toate piesle din reteaua oficiala de magazine si le-au dat la topit. Asa incat foarte curand piesele vor deveni o raritate. Daca prin drumurile voastre mai intalniti pravalii de piese care mai au stocuri de piese Oltcit as aprecia daca mi le-ati semnala. Masina despre care vorbim a stat 18 ani uitata intr-un garaj, dupa moartea proprietarului a fost vanduta petrecand alti doi ani intr-in garaj. Ultimul an a stat sub cerul liber primind cateva autografe cu markerul pe caroserie. Din fericire nu a fost vandalizata. La finalul acestei saptamani instalatia de franre va fi revizionata (etrierii fata sunt blocati). Nu o sa credeti daca va povestesc cat de greu am gasit garniturile. Autorul transformarii spectaculoase a acestei masini este  specialistul nr. 1 in detailing Tony care a muncit o saptamana pe branci si rezultatul se vede. Il recomand cu caldura http://www.tonydetailing.ro/retro-detailing.html si stiti ca nu fac asta prea des. Partea cea mai intereseanta abia acum vine, pentru ca dupa ce a lucrat cateva clasice Tony a luat "microbul" si din septembrie este posesorului unul Mercedes 200 Automatic (1971) cu care deja participa la evenimentele R.C.R.
          Revenind la Oltcit, chiar daca pentru moment doar modelul Special poate fi atestat ca vehicul istoric, merita sa salvam cat mai multe exemplare. Am gasit cu mare greutate un exemplar in stare acceptabila pentru evenimentul "Fabricat in Romania". Masinile devin din ce in ce mai rare iar piese sunt si mai rare. Este "ultimul tren". La momentul actual trei membri R.C.R. sunt posesori de Oltcit. Cum suntem in asteptatea modificarii legislatiei in "30 de ani vechime" Oltcit are sansa sa supravietuiasca. In Franta dai cu tunul si nu mai gasesti un Citroen Axel. Francezii insa au zeci de masini nationale, noi doar cateva, asa asa incat nu ne putem permite sa mai avem vehicule cu rata de supravietuire zero. 

        Dupa Dacia 1100, ARO M461 C si DACIA 1410 Sport noua masina oficiala a Companiei AUTOMOBILIA este OLTCIT Club.

Inca o bijuterie in colectia Lopresto

Anul acesta printre invitatii RETROMOBIL CLUB ROMANIA la Concursul de Eleganta Sinaia (29 iunie) se numara si dl Corrado Lopresto, unul din cei mai mari colectionari de vehicule istorice din Italia. Intr-unul din mesajele sale dl. Lopresto mi-a prezentat ultima sa achizitie, o Alfa Romeo SSZ Zagato 1900. Exemplarul, fabricat in 1954, se afla intr-o stare incredibila. Evident ca nu va trece mult timp si automobilul isi va recapata stralucirea, prezentarea in premiera urmand a avea loc cu siguranta la Villa d'Este.
Galerie foto :
http://www.repubblica.it/motori/auto/sezioni/attualita/2012/12/14/foto/la_rinascita_dellalfa_pi_rara_negli_scatti_di_massimo_zelinotti-48750991/1/

Cel mai vechi 328 ?

Celebra firma britanica de restaurari DK Engineering a finalizat in 2009 restaurarea celui mai vechi exemplar BMW 328 cunoscut. Exemplarul cu seria de sasiu 85005 (al 5-lea din cele 464 produse) a fost livrat in aprilie 1937. Intrat in posesia unui ofiter de aviatie american dislocat la o baza din Franta, automobilul a ajuns peste ocean in 1959. A mai avut apoi doi proprietari, ultimul dezansambland in anii '70 automobilul spre a fi restaurat in Los Angeles. Proiectul nu a mai fost finalizat automobilul revenind in Europa in 2006, cand a fost achizitionat de fondatorul firmei DK Engineering, Davin Cottingham, care dupa o restaurare minutioasa l-a prezentat publicului la Goodwood Revival 2009.

http://www.dkeng.co.uk/restorations/63/Previously_Restored_Cars/BMW_328.html

Am mai agatat o cehoaica

In urma cu vreo zece zile Liviu Ratb (cum il stiu broscarii si trabantistii) mi-a semnalat existenta unui scuter Cezeta in stare impecabila. Evident ca am fost curios sa-l vad desi pretul cerut era mare. Povesti vanatoresti cu "a fost rulat numai 180 de km practic din '59 a stat intr-o sufragerie" am mai auzit si in ciuda faptului ca Liviu e un tip super priceput va marturisesc ca am avut mari dubii. Am ajuns spre inserat in cartierul Giulesti. Povestea era reala, scuterul e ca nou.  In afara 2-3 ornamente care au ceva pete de rugina si vreo doua zgarieturi minore in rest e fara cusur. Am facut o oferta , omul n-a fost prea incantat asa ca i-am dat timp de gandire. Aseara l-am sunat, a acceptat oferta si prin amabilitatea colegului Mihai Preda am fost si am ridicat fieratania, desi trecuse de ora 10. Ajuns acasa am aruncat un ochi pe "memoria externa", adica pe internet si am descoperit ca cehii ii spun "porcul". E drept ca nu are eleganta unui scuter italian, e mai putin atragator chiar si decat fratele lui Manet, totusi nu cred ca merita porecla asta asa ca l-am botezat "Submarinul", la sugestia colegului Andrei Spirescu.  CEZETA 501 e echipat cu un motor care depaseste orice am intalnit pana acum in materie de scutere clasice (are 171 cmc - motorul e preluat de la JAWA 175 -  este in doi timpi). Stiti deja ca sunt un mare fan al industriei cehesti asa ca ce o sa prezint in continuare poate parea subiectiv dar va asigur ca nu e . Cred ca o sa fiti de acord ca nu e foarte usor sa intri pe piata americana cu un produs. Si asta nu e tot, Cezeta s-a fabricat si in Noua Zeelanda sub numele de N-Zeta. In Cehoslovacia s-a fabricat in perioada 1957-1964. Cehii au editat incepand cu anul 1956 Revue du Moteur Tchecoslovaque pe care o s-o prezint intr-un material separat. De aici e preluat articolul de mai sus. Daca o sa va pice in mana revista asta o sa ramaneti uimiti sa constatati ce raspandire au avut automobilele dar mai ales motocicletele cehoslovace. Pe langa faptul ca erau angrenate in cele mai mari competitii , produsele cehesti aveau o distributie mondiala. Iar marketingul cehilor mi se pare foarte puternic. Ganditi-va numai la costurile editarii unei reviste lunare in 5 limbi care sa promoveze aceste produse. Dar despre asta in articolul viitor.

A fost odată ca niciodată…

Va prezint in cele ce urmeaza povestea traita si scrisa de dl Vald Capotescu, reprezentantul R.C.R. in judetul Timis.

"….așa începe povestea Cadillac-ului din grădină.

Într-o zi cu soare un vecin mi-a spus ,,știu într-un sat o mașină mare americană ca a ta, dacă vrei îți dau adresa poate găsești vreo piesă, dar trebuie să mergi pe drum desfundat, de pământ, din care 1 km e prin pădure…,,

Nici pe departe ,,mașină ca a mea… ,, dar pentru vecin toate mașinile americane sunt la fel. Am aflat povestea mașinii… cândva un Cadillac Fleetwood Brougham fabricat în anul 1970!
Din mașină mai era doar caroseria fără nici o piesă la interior. I-am spus vecinului meu mai mult în glumă: ,, La ce m-ai adus! Așa ruginitură e bună doar de pus în grădină ca suport de flori, așa cum vezi prin Austria și Franța…,,

… După câteva luni același vecin îmi spune ,,ai vrea caroseria aia de Cadillac să o duci la munte? Vrea proprietarul să o ducă la fier vechi. Ți-o duc la munte și pui flori pe lângă ea!,, Și uite așa a început un vis… am adus caroseria la Timișoara (după ce am găsit roți de IMS cărora le-am tăiat cu flexul găurile prezoanelor ca să se potrivească și ulterior le-am sudat), am găsit în SUA masca, capacele de roți, farurile precum și seturile de embleme exterioare…
Și trasă cu tractorul am dus caroseria la vopsit! Îmi doream bineînțeles un Cadillac roz, precum cel cel al lui Elvis Presley…

Am luat luat un butuc și m-am așezat la volan…prima și ultima oară când am ,,condus,, Cadillac-ul Fleetwood Brougham din 1970 pe șosea, cu un scârțăit asurzitor și trosnind din toate încheieturile de lătrau toți câinii de pe stradă…
Ajuns la vopsitor, am ridicat geamurile, am șlefuit rugina vizibilă, am izolat sticlele și masca și am introdus-o la cabină. Ce a ieșit….?

Barele din crom au fost curățate după ce au stat 18 ani în pământ, capacele sunt lipite de roți (au partea concavă exact unde jantele de IMS sunt convexe), iar emblemele montate după câteva zeci de minute necesare găuririi tablei caroseriei de 2mm. În lămpile de poziție față și spate am montat mini lămpi solare de grădină cu led și veți vedea ce efect au noaptea. Mașina se sprijină pe patru bolovani sănătoși. Peste vopsea am aplicat lac incolor decorativ de piatră. În locul numărului de înmatriculare este acum Elvis Presley !

Foto & text : Vlad Capotescu

Surpriza din Munchen

Muzeul B.M.W. din Munchen detine mai multe comori decat prezinta publicului vizitator. Depozitul firmei B.M.W. adaposteste cateva sute de automobile si motociclete care fie sunt rulate la diverse exposzitii/evenimente, fie vor fi restaurate in timp fie sunt folosite ca "banci de organe". Printre acestea se numara doua automobile tip 328 si un 327 (in imagini). Istoria modelului 327 este foarte interesanta, el apartinand unui doctor bucurestean care a emigrat in R.F.G. la mijlocul anilor '60 (nr. de inmatriculare 2-B-2763 - bara fata pare a fi de ... Steyr 100). Masina nu va fi restaurata, specialistii firmei germane luand decizia ca ea sa fie conservata in starea care se afla. Foarte probabil ea va fi expusa in viitor alaturi de un exemplar restaurat pentru a promova serviciile oferite de B.M.W. Classic.

Foto : Calin Popescu Tariceanu

Bijuterii 4x4

Dl. col. (R) Mircea Grava, membru al Retromobil Club Romania, detine doua modele M461 impecabl restaurate. Va invit sa parcurgeti povestea acestor masini precum si un superb album foto, ambele vorbind despre o pasiune ce nu cunoste limite. Remarca editorilor site-ului "alta latura a tuningului este cea pe care o numim restaurare" n-are nicio legatura cu realitatea dar pentru ca ne-au facut o surpriza extrem de placuta trecem peste ea. http://www.4tuning.ro/masini-tunate-din-romania/aro-m-461-c-masina-de-razboi-romaneasca-in-toata-splendoarea-11198.html?utm_source=Newsletter__Newsletter_4Tuning.ro&utm_medium=&utm_campaign=newsletter_49644

Foto : Mircea Grava

Emigrant la 80 de ani

Va anuntam in luna martie importul din SUA a unui Dodge DG 8 (1931) ei bine masina este de ieri in capitala. http://automobilia-romania.blogspot.com/2011/03/dodge-dg8-coupe-1931.html Caroseria este realizata de atelierul Budd, find integral metalica intr-o epoca in care lemnul de frasin era materia prima de baza a carosierilor. Motorul cu 8 cilindrii in linie este impresionant si abia astept sa-l aud mergand. Felicitadu-l pe dl. dr. George Danciu pentru achizitie ii lansez invitatia de a ne onora cu prezenta la una din editiile viitoare Sueta Colectionarilor.