Proiectul AERO (VIII) - Tapiteria (I)

E gata !!!! Ajunsesem cu proiectul restaurarii Aero-ului intr-un punct critic. Nici nu-mi inchipuisem va fi atat de dificil. Practic nu aveam nici un surub din tapiteria originala. Stiam asta inca din momentul achizitionarii masinii, ma rog, plus minus cateva saptamani. Masina era echipata cu doua frumoase scaune moderne (vorba vine ca aveau si ele 4-5 decenii). Ce era de facut ?

Am tot amanat momentul demararii constructiei interiorului pentru ca fiind o treaba de incredintat unor ateliere a trebuit sa gasesc si timpul necesar supervizarii proiectului. In plus trebuia sa-mi fac curaj. Asta inseamna zi de zi sa treci pe la atelier dimineata si seara, sa dai indicatii sau sa ceri ca anumite lucruri sa fie refacute, sa pui mana si sa remediezi anumite lucruri. Ideea e sa lasi echipei impresia ca stii ce si cum, pentru ca chiar si cu o poza in fata oamenii, desi experimentati, au limitele lor. Am demarat cu rama de lemn a banchetei, pornind de la un sablon al ramei metalice si cateva fotografii. Documentarea a fost destul de dificiala, multe masini fiind facute mai mult sau mai putin aproximativ. Dupa rama de lemn a urmat fieraria, realizata in 6 ore de trei mesteri (si cu mine patru). Cu fetele afumate dar fericiti am reusit s-o scoatem la capat. Locatia in care am lucrat, o turnatorie construita in jurul anului 1900, merita si va avea o prezentare separata. Cand am intrat mi s-a parut ca am cazut in timp, am vazut sculele (in special forja) si lucrarile de fier forjat executate si m-am mai linistit, nimerisem bine. La final m-am mutat iarasi la atelierul de tamplarie unde au fost executate capacul banchetei si cele doua spatare. Dupa cum observati in spatele banchetei exista o cutie cu doua capace care are un rol dublu : adaposteste cricul, cheia de roti, pompa si trusa de scule si se transforma la nevoie in al treilea loc, de aici si denumirea modelului "Roadster 2+1". Practic pernele stau la interior, in lipsa pasagerului spatiul marind volumul portbagajului. Cu aceasta piesa lucrurile au fost infinit mai simple, avand planul original. Lemnul utilizat a fost frasinul, uscat in cuptor la 150 de grade. Pe langa ca este cel mai dur lemn frasinul se finiseaza foarte frumos, chiar si dupa vopsire avand un aspect foarte interesant. Cel mai greu de realizat a fost o piesa care se monteaza sub mecanismul soft-top-ului si are rol de suport fixand si prelata. Am ajustat prin cioplire vreo 3 ore pana piesa s-a asezat cuminte la locul ei. Dupa ce toate piesele au fost gata, am curatat piesele metalice care individual, alaturi de cele din lemn au fost vopsite. Eu m-am ocupat de lemnarie, dupa ce in prelabil totul a fost tratat cu un grund de protectie impotriva mucegairii si insectelor. Ca sa profit de ziua insorita de sambata si ca sa finalizez mai repede o lucrare care mi-a creat la propriu insomnii l-am rugat pe amicul George Pantelimon sa-mi dea o mana de ajutor cu fieraria asa incat duminica, la adapost de vremea urata, am putut remontat totul. Cand ma uita acum la scheletul tapiteriei mi se pare o joaca tot ce am facut, cu toate astea n-as mai vrea sa repet vreodata experienta. Astazi am comandat 10 metrii de piele asa ca intr-un episod viitor o sa vedeti finalul lucrarii de tapitare. Pana atunci urmeaza instalatia electrica care este si ea aproape de finalizare.