joi, 21 aprilie 2011

Arta cere sacrificii ...









Inaugurez astazi o noua rubrica , Locuri, oameni, fapte in care am sa incerc sa va povestesc anumite intamplari personale sau culese din lumea automobilismului.



Cred ca nu mai e un secret faptul ca B.M.W.-ul 328 e pe prima pozitie in topul preferintelor personale. De fiecare data cand am prilejul sa ma aflu in preajma unui exemplar nu scap ocazia sa-l studiez cu atentie. La editia din 2009 a Raliului Mille Miglia mi-a atras atentia un 328 inmatriculat in S.U.A. (mai exact mi-au atras atentia farurile tip bec fara de care probabil in statul respectiv nu se putea inmatricula masina). In ziua startului, dupa ce in mod simbolic masinile primesc un sigiliu, acestea raman expuse pe strazile din Brescia. Din pacate in unele cazuri cu urmari extrem de neplacute. Umbland in toate directiile sa surprind cat mai multe detalii ale automobilelor am gasit in mijlocul unei strazi un capac de semnalizator. Nu mi-a trebuit mult sa-mi sau seama ca cineva lovise un 328, probabil involuntar, ii zgariase aripa iar stopul era bucati. L-am ridicat si l-am pus pe masina. Dupa vreo ora langa masina am zarit proprietarul, un batranel extrem de simpatic care incerca cu disperare sa remonteze semnalizatorul. Intamplarea face sa cunosc acest tip de semnalizator (echipeaza MINI-urile Mk I si o serie de alte automobile britanice). Sticla nu se fixeaza cu suruburi ci prin rama cromata. Ideea e ca la montaj trebuie introdusa intr-un sant buza geamului iar rama se introduce separat si ulterior in alt sant. Proprietarul incerca in zadar sa le monteze impreuna, geamul intra dar chederul il scuipa afara. I-am cerut permisiunea sa-l ajut si intr-un minut treaba era rezolvata. Omul era in culmea fericirii si mi-a marturisit ca se temea ca nu va putea lua startul cu semnalizatorul spart. A incercat sa-mi ofere o suma de bani si evident ca l-am refuzat, rugandu-l sa-mi faca o poza cu masina. Dupa trei zile l-am reintalnit. Terminase cursa (participase copilot, pilotul echipajului fiind un italian cu o mare experienta la MM) si era extrem de fericit. Aranjase deja revopsirea aripii in Italia ("sotia ar fi distrusa sa vada masina zgariata"). Mi-a strans cu caldura mana. I-am spus ca a fost o onoare sa-l ajut si i-am povestit de victoria lui Petre Cristea cu un 328 la Nurburgring in 1939. Evident nu stia ca in Romania au existat piloti de valoare cu rezultate notabile. Uneori arta cere sacrificii insa cele de genul cazului relatat pot si evitate. Toti participantii la raliurile dedicate vehiculelor istorice isi asuma riscul ca masinile sa sufere anumite avarii. Participarea la Mill Miglia implica sacrificiul parcarii masinii in suvoiul de spectatori de pe strazile Bresciei pentru a contribui la succesul evenimentului refacand atmosfera din perioada de glorie a raliului. In cazul de fata cauza a fost neatentia unui trecator. Aviz organizatorilor de evenimente. Cativa piloni si un snur te pot scuti de neplaceri.

5 comentarii:

  1. As avea o intrebare. Desi nu este legata de subiect, trebuia sa o postez undeva :) . La concursul de eleganta din 28 mai de la Peles se permite accesul non-participantilor?

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu ce intelegeti prin "non participanti", cei care vor sosi la Sinaia cu vehiculele istorice atestate dar nu sunt inscrisi in competitie vor avea o locatie speciala de expunere. In rest concursul este un eveniment public, organizat pe domeniul Peles, orice poate participa ca spectator.

    RăspundețiȘtergere
  3. La spectatori ma refeream, nu am fost foarte clar. Multumesc pentru raspuns.

    RăspundețiȘtergere
  4. parca un model ca asta a avut dl Petre Cristea, ce se mai stie de el ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Masina cu care concura Cristea era proprietatea lui P. Iscu, exista niste informatii cum ca ar mai exista (dezasamblata) dar pana acum toate cautarile au fost zadarnice.

      Ștergere