Saptamana trecuta am efectuat impreuna cu Dan Cazacu, Presedintele Comisiei Istorice R.C.R. o vizita "de lucru" la Oslo. Printre obiectivele vizitate pentru documentare s-a numarat si Muzeul Transportului Public din Oslo. Locatia nu fusese trecuta in lista de gazdele noastre, federatia locala de vehicule istorice, insa ne-am gandit ca ar fi pacat sa o ratam asa incat am profitat ce cele cateva ore libere din dimineata ultimei zile si l-am vizitat. Intr-un fost depou de tramvaie, municipalitatea a reunit 25 de tramvaie si 7 autobuze, colectia fiind insa mult mai mare (exista si un depozit in care este si atelierul de restaurare). Mi-au placut in mod special un tramvai din 1939, cu niste linii care te trimit cu gandul la RR-urile din epoca si un elegant autobuz Volvo. Evident ca discutia a ajuns in acelasi punct, mai exact cum a involuat designul mijloacelor de transport si in general al vehiculelor in ultimile 3 decenii (sa nu mai vorbim de arhitectura cladirilor ....). M-am asezat pe un scaun al autocarului si am privit imprejur : interiorul, fara sa fie unul de lux, era cu lambriuri din lemn frumos lacuit, in partea din fata plafonul avea o trapa de cca 2x1 m , deasupra parbrizului. in centru trona un radio cu lampi si doua boxe, primele geamuri laterale au o forma cu totul speciala, formele caroseriei sunt scoase in evidenta prin ornamente din crom. Am inchis ochii si am incercat sa-mi inchipui cum era viata la bordul acestu autocar : langa sofer, pe capacul motorului tapitat in piele rosie se inghesuiau 6-7 prichindei care studiau cu atentie prin parbrizul "split" drumul, baietii incercand sa imite gesturile soferului, imbracat intr-o uniforma impecabila din care nu lipsea chipiul cu emblema emailata a companiei de transport. Pasagerii erau veseli, cantau in cor melodiile la moda care se revarsau din boxele de lemn. Traseul montan, din zona costiera, oferea peisaje fantastice, trapa din plafon oferind o panorama extraordinara. Pe fundal motorul torcea lin. Desi lunga si efectuata la o viteza medie redusa calatoria cu autocarul nu era plictisitoare fiind ea insasi unul din punctele de atractie ale excursiei montane. M-am trezit brusc amintindu-mi trenul de mare viteza cu care urma sa mergem la aeroport, lipsit de orice element care sa comunice pasagerilor vreun sentiment. Compus exclusiv din materiale sintetice, fara viata (lemnul si pielea au viata) mijloacele de transport de astazi pun accentul doar pe caracteristici precum siguranta, poluare, consum, viteza de deplasare. Desi nu o declara insa producatorii pun pe primul plan costul de productie. Toate alterarile asupra elementelor care faceau pe timpuri delicioul pasagerilor sunt justificate de ratiuni de siguranta. Nu ma poate convinge insa nimeni ca un mijloc de trasport cu interiorul tapitat in materiale sintetice si care o forma produsa de un computer e mai sigur decat unul lucrat traditional si in designul caruia se vede amprenta unui designer care nu se baga in priza. Din pacate daca la automobile si motociclete avem alternativa de a folosi un model clasic, pentru transportul in comun la noi in tara nu exista prea multe alternative. Anul trecut am atestat primele doua autocare clasice de care sper sa ne bucuram cat mai curand.
Album foto :
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.643890275664589.1073741832.100001308684269&type=1&l=d8ec53c8be
