Multi considera numarul 13 ca fiind unul ghinionist. Pentru mine ieri a fost unul norocos, pentru ca am gasit o lucrare pe cat de rara pe atat de interesanta : Anuarul A.C.R.R. 1923. Nu am dat atentie stampilei din coltul copertii. Astazi am avut ragazul sa studiez lucrarea ocazie cu care am deslusit pe stampila initialele F.C.R. si Muzeul Al. Saint Georges. Curios sa aflu ce se afla in spatele acestei stampile misterioase am apelat la internet gasind urmatoarele date : " Deosebit de activ în activitatea muzeistică românească, Alexandru Saint-Georges, care a renunţat la cariera de
militar pentru a se dedica activităţii muzeale, a înfiinţat în 1908, la Bârlad, un muzeu privat bazat pe propriile colecţii. În 1915, muzeul a fost mutat la Târgovişte, dar în contextul războiului colecţiile au fost distruse. În 1921, primeşte o răscumpărare a pagubelor de la stat în valoare de 1.350.000 lei, muzeul fiind reînfiinţat şi mutat într-un aşezământ regal. În 1932, Al. Saint-Georges a donat muzeul Fundaţiilor Culturale Regale, colecţiile crescând semnificativ în special datorită numeroaselor donaţii. În contextul tulbure al anului 1948, Al. Saint-Georges, fost coleg de şcoală cu regele Carol II, a fost pensionat, iar muzeul a fost desfiinţat, în 14 decembrie 1948, Ministerul Artelor şi Informaţiilor luând decizia dispersării colecţiilor, care vor fi preluate de către alte instituţii". In concluzie lucrarea a trecut din colectia Fundatiilor Culturale Regale in administrarea unei alte institutii de unde cel mai probabil a fost scoasa pentru casare, asa cum s-a intamplat cu multe materiale regaliste. Din pacate povestea salvarii si supravieturii acestei lucrari nu-mi este cunoscuta. Nu pot decat sa-mi exprim respectul fata de toti acei oameni care, trecand pestea teama sadita de regimul comunist, au riscat si au salvat aceste marturii ale istoriei automobilismului romanesc. Am verificat listele din lucrare constatand caa Alexandru Saint Georges nu se numara printre membrii A.C.R.R.
Una din operatiunile cele mai delicate in restaurarea unul vehicul o reprezinta refacerea instrumentelor de bord. Daca operatiunea reclama doar curatarea ceasurilor te poti considera fericit. Daca trebuie refacute cadranele ai o problema dificila. In cazul multor repere patina da autenticitatea unui vehicul. In cazul ceasurilor insa lucrurile stau diferit, deterioarea inscriptionarilor generand un disconfort pentru conducator. Am incercat de-a lungul timpului sa gasesc in Romania un loc in care sa reconditionez ceasuri de bord. La un moment dar gasisem o solutie la fost uzina Mecanica Fina din capitala, unde am produs cateva cadrane in sistem serigrafic insa pe o masina automata (banuiesc ca aveau un fel de 
