O radiografie a automobilismului in Bucurestiul interbelic

De multa vreme imi propusesem sa-l abordez pe Academicianul Constantin Balaceanu Stolnici pe tema automobilismului romanesc interbelic. Nu mi-am inchipuit insa ca domnia sa are atatea amintiri pe aceasta tema. Nu am cititi inca volumul publicat anul acesta de editura Oscar Print, sper sa-l gasesc in drum spre casa si sa-l devorez in acest weekend, insa am citit prezentarea publicata in iulie de ziarul Cotidianul sub semnatura lui Adrian Majuru. Materialul mi-a fost semnalat de colegul Valentin Bradateanu caruia ii multumesc.  http://www.cotidianul.ro/o-viata-de-poveste-in-bucurestiul-interbelic-constantin-balaceanu-stolnici-218015/
Acum am doua motive sa-l intalnesc pe reputatul academician, autografarea cartii si intrebarile despre sportul automobilistic care din articol nu-mi dau seama daca si-au gasit raspunsul in aceasta lucrare. In fotografiile prezentate mai sus apare tatal Academicianului, Grigore C. Constantin Balaceanu Stolnici in timpul campaniilor din Razboiul Balcanic (1913 - foto mijloc) si Primul Razboi Mondial (1916). Cartea costa 140 de lei si poate fi comandata si online  http://www.oscarprint.ro/index.php?main_page=product_info&cPath=35&products_id=207 Va marturisesc ca am citit o gramada ce carti memorialistice sau despre Bucurestiul vechi, in speranta de gasi lucururi legate de automobilism. Din pacate  datele culese sunt insignifiante in comparatie cu ce ofera aceasta lucrare pentru editarea careia ma inclin in fata celor de la Oscar Print.

Lacune legislative

Catalogul privind “Clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe” poate fi consultat online accesand http://codfiscal.net/1314/catalogul-privind-clasificarea-si-duratele-normale-de-functionare-a-mijloacelor-fixe Pentru cei care detin societati comerciale care au in proprietate vehicule istorice se naste intrebarea : se amortizeaza acestea, si daca da dupa cat timp ? Dupa ce spune documentul citat da, conform capitolului 2.3.2. Mijloace de transport auto , articolul 2.3.2.3 : « Alte mijloace de trasport auto neregasite in cadrul clasei 2.3.2. » Perioada de timp specificata este de 4-8 ani. Sunt clare doua lucruri :


- legiuitorul nu a luat in calcul ca mijloacele de transport ale unei societati comerciale pot fi si moto (si sunt multe cazuri de acest gen, primul care imi vine in cap sunt firmele de curierat/livrare pizza) si al doilea ;

- in principiu valoarea un vehicul istoric se apreciaza dupa 4-8 ani ;

Ca nu ne pomenim peste ceva timp ca vreun politician zelos ne arata cu degetul « o portita » (cum le place sa boteze scaparile izvorate, culmea, din incopetenta lor) m-am gandit ca e bine sa prezint public acest subiect, pentru cine are urechi sa auda si functie sa actioneze.

Brian Johnson si pasiunea sa

V-am mai spus ca pentru mine AC/DC sunt, au fost si vor ramane numarul 1 ! Ce am omis pana acum sa va spun e ca "vocea" lui AC/DC, Brian Johnson, detine o serie de automobile istorice cu care nu pierde nici o ocazie sa concureze in SUA. Urmariti aceste filmari si o sa va convingeti :

Garajul  http://www.youtube.com/watch?v=GrEmZnwTeSw

La plimbare http://www.youtube.com/watch?v=IpMyZ4wHXZc

Pe circuit    http://www.youtube.com/watch?v=xUOy_ZDI87k

                  http://www.youtube.com/watch?v=3n-LJDKHWic

Ultimul Bugatti

Dupa cum stiti primul si ultimul exemplar al unei marci / a unui model este extrem de valoros. Daca va intrebati care a fost ultimul automobil Bugatti produs (evident excluzand modelele realizate dupa reluare productiei in zilele noastre) raspunsul il gasiti intr-un articol publicat de revista ASI - La Manovela in februartie 2013. http://www.asifed.it/wp-content/uploads/2013/05/lultima-bugatti-bassa.pdf
Exemplarul poate fi admirat in Muzeul National al Automobilului din Mulhouse, opera fratilor Schlumpf.

Romanii in presa britanica

     Dupa ce o anume minoritate ne-a facut de ocara prin toata Europa, ca de , in loc sa le retragem cetatenia noi le facem pasapoarte biometrice, rar mai gasesti vreun articol pozitiv despre romani si Romania. 

     Amicilor mei  din Marea Britanie, care, alaturi de cei din Italia, sunt dupa mine cei mai expusi pe nedrept la oprobiul presei din tarile unde traiesc si muncesc cinstit, le dedic un material descoperit recent intr-o revista britanica.

 

    Au fost si vremuri in care romanii erau priviti cu respect in lume. Numarul din martie 1936 al revistei britanice "Motor Sport" e doar un exemplu. Desigur ca echipajul castigator nu putea lipsi din ilustratia articolului, dar dupa cum observati nici prototipul construit de col. Alexandru Berlescu nu a trecut neobservat si unde, in una din tarile cu o industrie auto de prim rang. Nu comentez mai mult pentru ca nu vreau sa va rapesc placerea lecturii.

Urmariri ... ca-n filme ! (IV)

Filmul Vanishing Point a fost lansat in 1971 iar in 1997 a aparut un remake. Ambele pelicule contin  secvente superbe in care puteti admira "duelurile" Jaguar E Type vs Challenger (1971) http://www.youtube.com/watch?v=bBTup5WH0a0 respectiv

Charger vs Challenger (1997) http://www.youtube.com/watch?v=ONChzy1Aiw8

Ciocolata Zamfirescu si contributia ei la cea mai mare performanta a automobilismului romanesc

Marea performanta realizata de Petre Cristea in Monte Carlo Rallye '36 nu ar fi fost posibila fara suportul financiar asigurat de Ionel Zamfirescu. Fiul celui mai mare producator de ciocolata din Romania, Zamfirescu a fost un mare pasionat de automobilism, pe care l-a practicat si unde s-a facut remarcat prin doua mari rezultate, la care a contribuit atat din potura de copilot dar si de finantator : in 1936 alaturi de Petre Cristea, si in 1937, alaturi de francezul Jean Trevoux, a treia pozitie in clasamentul general, o performanta de care pana acum nimeni n-a pomenit. Gurile rele pot spune ca era doar pasager in masinile de concurs insa nu a fost deloc asa. In ambele editii Ionel Zamfirescu a pilotat pe parcursul raliului. Faptul ca in 1936 i-a permis lui Cristea sa-si repare greseala din prima mansa a probei speciale de slalom, lasandu-l pe acesta sa concureze si in a doa mansa, dovedeste ca Zamfirescu isi cunoastea limitele, ceea ce e o trasatura de caracter care multora le lipseste. Ganditi-va doar ca daca ar fi gandit meschin, la modul "am platit trebuie sa imi incerc si eu sansa la glorie" cu siguranta ca marea victorie din '36 de la Monte Carlo nu ar fi existat.  Detin numeroase fotografii in care Zamfirescu apare cu Hotchkiss-ul la antrenamentele premergatoare raliului din 1937. Si clasamentele unor curse de coasta din Romania anilor '30 retin participari meritorii ale lui Zamfirescu. Dar despre acest subiect mai e mult de cercetat si o sa vorbim cu alta ocazie. Astazi va prezin din colectia AUTOMOBILIA o cutie de bomboane ZAMFIRESCU, una mai rara pentru ca stema Casei regale (al carui furnizor era) si a firmei sunt realizate din alama (nu imprimate cu vopsea). Ambalajele produselor Zamfirescu sunt colectionate pretutindeni pe glob, multe din ele fiind rezultatul unor concursuri internationale de design. Destinul familiei Zamfirescu s-a schimbat tragic in 1947, cand fabrica de ciocolata a fost nationalizata fiind una din corporatiile inglobate de compania Excelent SA. Fabrica este astazi o ruina   http://www.casecareplang.ro/case/fabrica-de-ciocolata-zamfirescu/ Va inchipuiti cred ca Ford-ul cu care romanii au concurat in '36 a trecut prin curtea si atelierele acestei fabrici. Istoria familiei Zamfirescu, care pe langa automobilism a avut o contributie majora si in dezvoltarea foltbalului romanesc, o gasiti intr-un excelent material publicat de ziarul Cotidianul http://www.cotidianul.ro/povestea-fabricantilor-zamfirescu-163798/  . Fabrica de ciocolata Zamfirescu a devenit evident o mare miza imobiliara  fiind in litigiu de peste 20 de ani timp in care incet dar sigur este distrusa. http://www.observatorulurban.ro/autodemolarea-spontana-de-week-end-cu-escavatorul.html Una dintre cladirile istorice ale fabricii ar fi meritat sa fie restaurata si transformata intr-un muzeu care sa pastreze vie memoria familiei Zamfirescu. De foarte multa vreme am renuntat sa ma mai enervez in fata distrugerii cladirilor de patrimoniu industrial din capitala, le urez succes celor care inca mai lupta pentru soarta acestora, eu unul sunt resemnat, vor disparea pe rand aproape toate. Daca pasii va poarta in sectorul 5, treceti si pe strada Samuil Vulcan nr. 12, pana nu dispare totul. Inchideti ochii avand in memorie fotografia Ford-ului de la Monte Carlo. Eu am facut asta si m-am trezit cu ochii plini de lacrimi. In fiecare zi istoria acestui neam este calcata in picioare, cladirile de patrimoniu sunt rase din temelii si in locul lor primi doar manele si mall-uri.