Fotografia de jos a fost realizata in 8 octombrie 2006 data la care am reusit sa ajung sa vad masina la care visam din copilarie. Arata destul de rau dar ce mai conta, o gasisem , eu o vedeam cu ochii copilului de 7 ani fascinat de silueta prelunga a caroseriei. Mi-o aminteam perfect mai cu seama ca o revazusem pentru ultima data la startul raliului Bucuresti-Sinaia din 1995. http://www.youtube.com/watch?v=-9x_sqprcQM Nu aratase niciodata atat de bine ca cea rosie din Ploiesti insa intotdeauna ii apreciasem originalitatea si patina pe care o avea. La prima vedere parea o epava insa masina parcurgea orice distanta si era dupa cum ati vazut in prezentarile de fotografii de arhiva nelipsita de la evenimentele anilor '80. Am semnat actele de vanzare cumparare pe 16 mai 2007 si am reusit pana la plecarea in Italia (februarie 2008), sa-i refac caroseria si s-o pregatesc de vopsit (lucrare finalizata la sfarsitul lui decembrie 2007). La sfarsitul lui 2008 am revenit in tara intr-un concediu de doua saptamani prilej cu care m-am ocupat de revopsirea caroseriei. Tin minte ca masina a intrat la cuptor in prezia plecarii mele, in jurul orei 17, la 19 era gata iar putin dupa miezul noptii o caram acasa cu Sorin, cel mai bun transportator cu platforma din cate mi-a fost dat sa cunosc, cu care colaborez de peste 15 ani timp in care a carat pentru mine sau filmele la care am lucrat zeci de masini (apelati cu incredere 0722.736.751 cu el masina e in totala siguranta). Pentru partile de caroserie (aripi, usi, capote) am facut doua drumuri cu masina "de casa". A doua zi prindeam cu greu avionul, ocupat sa returnez rotile de M461 pe care rulase masina in cuptor, pentru a le putea vopsi pe cele originale. Pe 1 iulie 2009 am reluat lucrul la masina. Perioada petrecuta in Italia nu a fost total inactiva pentru ca m-am ocupat de procurarea de piese care au sosit de la un producator ceh http://www.veteranservice.cz/ Pe 16 ianuarie 2010 masina a iesit pentru prima data prin forte proprii din garaj. I-am lasat placerea de a face primii metrii prietenului si colegului de club Razvan Badulescu, un om fara de care acest proiect nu ar fi fost finalizat atat de repede si mai ales atat de bine. Alaturi de el am pierdut zile si nopti pe sub aceasta masina dar in final, pe 24 aprilie 2010, am reusit sa fim alaturi pe grila de start a unui eveniment la volanul masinilor care ne oglindesc pasiunea, pasiune care ne-a prilejuit nu numai intalnirea in viata dar si frumoasa prietenie care ne leaga. Vom parcurge sunt convins multe mii de kilometrii impreuna cu batranele noastre automobile http://www.youtube.com/watch?v=IvQy91RAgvU asa incat am sa am ocazia de fiecare data sa-i multumesc. Daca o sa va uitati in fotografia de sus o sa vedeti pe grila de start doua masini la care Razvan Badulescu s-a impicat din prietenie dar mai ales din pasiune si cred ca sambata trecuta a fost de trei ori fericit, daca punem la socoteala si Skoda sa. Va inchipuiti ca nu ma gandeam niciodata sa trec peste faptul ca tapiteria si soft-top-ul masini nu sunt gata si sa prezint masina in premiera dar nefinalizata. Nu puteam insa sa-i rapesc lui Razvan aceasta tripla satisfactie asa incat Aero si Opel-ul au debutat simultan la un eveniment R.C.R.
Trecand cum am promis la impresiile acestei prime calatorii de peste 100 km trebuie sa spun ca masina s-a comportat excelent. Practic pe masura ce se aduna kilometrii functionarea se imbunatateste. Singurul incident minor inregistrat a fost la intoarcere, cand arcul de la acceleratie a cedat chiar in Pasajul Baneasa din care totusi am reusit sa ies pe roti si problema s-a rezolvat in cateva minute. Constatase ca are o ureche facuta la rece (se mai rupsese si in alta ocazie) exact in preziua evenimentul cand practic nu mai puteam face nimic. La dus temperatura apei a stat intre 75 si 80 C , la retur, datorita cresterii temperaturii exterioare, situandu-se intre 85-90 C. Sistemul de racire fiind prin termosifon, fara pompa de apa, nu e cel mai bun "aliat" in traficul aglomerat al capitalei. Neavand geamurile laterale ale portierelor si soft-top-ul curentul intr-o zi racoroasa e mare, asa ca am mutat familia pe rand in cele doua antebelicele inchise, spre bucuria pustiului meu care a putut sa le studieze si sa le compare. Ajuns la ultimul semafor inainte de garaj l-am reintalnit pe SAM in versiune moto de data asta, un pacalici care abia se tinea pe motocicleta fiind la un centrimetru de a-mi zgaria aripa stanga fata. Va asigur ca nu exagerez cu nimic, spaima trasa a fost mult mai mare pentru ca stateam pe loc si priveam mut cum un Hopa Mitica din Giurgiu face slalom cu nervii mei. Obosit dar fericit am parcat masina in garaj iar in zilele urmatoare am sa comand cateva arcuri pentru a-l inlocui pe cel rupt si a avea o rezerva. Urmeaza sa fac o inspectie generala a masinii dupa primii 250 de kilometrii parcursi in aceste prime plimbari si sa demarez finalizarea tapiteriei. Inchei adresand multumiri tuturor celor care sambata au tinut sa fie prezenti pentru a asista la debutul masinii la un eveniment precum si celor care mi-au adresat felicitari si incurajari pe toata durata proiectului, fara sa-l uit pe dl. ing. Cristian Dumitru gratie caruia avem fotografia de la start si nu numai, plus numeroase filmari de pe traseu, materiale pe care in timp le voi posta spre vizionare.
Update 13:06 - Noi filmari de la Retroparada Primaverii :
Curios Aero asta, o metafora pe roti, peste masura parca de uman, o coaja minunata, plina de ea ,ce fiinteaza totusi cu evidente deficiente de constructie (motorul in 2 timpi, ce motor e ala la care
RăspundețiȘtergerela sfarsitul admisiei camera de ardere incepe sa comunice cu exteriorul , franele mecanice ...).
Omul de pe bicicleta
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereCred ca vrei sa spui ca inglobeaza solutii constructive mai ciudate, te asigur insa ca franele n-au nici o deficienta, Mai mult sunt foarte sigure, in sensul ca daca se rupe un cablu ramai totusi cu frane pe cealalta parte. Am experimentat situatia asta fara sa vreau in teste, cand un intinzator a cedat, senzatia e o usoara pierdere a aderentei (pleaca spatele). La masinile cu sistem hidraulic daca se sparge un furtum sau cedeaza o garnitura nu mai ramai cu nimic in afara franei de mana. In plus ai frane si dupa 100 de ani in care masina sta nemiscata in garaj, o chestie f importanta la masinile de colectie care sunt utilizate f rar. La sistemele hidraulice neutilizarea si coroziunea ridica mari probleme.
RăspundețiȘtergereLegat de eficienta franelor ea este din fericire proportionala cu performantele masinii, daca o sa pui frane pe cabluri la o masina care are o viteza maxima mai mare de 100 km/h sau care cantareste mai mult de 800-1000 kg desigur ca franele vor fi ineficiente.
Constructorul cehoslovac Aero a produs numai masini in doi timpi si le-a echipat numai cu frane mecanice pentru ca, cu exceptia modelului 50, toate respectau regulile der mai sus.
Sunt niste trasurici cu motor, care iti asigura o plimbare extrem de agreabila de la A la B.
Motorul in doi timpi, asa cum puteti vedea in filmarile postate, daca e in stare buna si folosesti ulei de calitate, nu scoate fum mai mult decat unui in patru timpi , desigur exceptie facand momentul pornirii si primii metrii facuti cu motorul rece.
Frumoasa masina! Felicitari!
RăspundețiȘtergereLa franele pe cablu principala problema este franarea inegala sau tendinta de franare inegala in timp a rotilor si efortul suplimentar la franare. Eficienta n-ar trebui sa difere cu mult fata de o masina care foloseste sa zicem aceiasi tamburi si aceiasi saboti dar are actionare hidraulica. In principal e vorba de suprafata de frecare a acestor componente si abia apoi de forta de apasare ( la cum te stiu nu cred sa ai probleme cu apasatul pe pedale :) )
Sistemul de franare hidraulic, incepand din anii 60, a folosit dublul circuit ( fata/spate ). Daca apare o pierdere de lichid ( presiune ) in unul din circuite ramane functional celalalt. Din anii 80 ( cred ) au inceput sa apara sistemele de franare hidraulice in x.
Oricum pentru un vehicul istoric intrebuintat cu precadere la evenimente sau in plimbari de placere sistemul de franare original pe cabluri este arhisuficient!
Inca odata felicitari pt masina!
Corect Bogdan , numai ca eu ma raportez la masinile din perioada respectiva, care au frane hidraulice, n-am intalnit cu dublu circuit, majoritatea au la pompa un repartitor, s/d fata plus o conducta spre spate unde e inca un repartitor s/d, deci esti fiul ploii in caz de ceva.
RăspundețiȘtergereReferitor la frenele pe cabluri, o sa merg la un banc de probe, dupa mintea mea sunt reglate cat de cat uniform, masina nu trage in nici o parte, nici chiar atunci cand franezi violent, torusi nu toate rotile lasa urme asa ca .... nimic nu e perfect .
Nu zic ca nu franeaza uniform ( dupa restaurare/reglare ) dar au tendinta in timp de "dereglare" mult mai rapida decat cele hidraulice ( cablurile se "lasa" neuniform, apar frecari suplimentare sau inegale etc ) si ca urmare necesita reglarea cu o frecventa mai mare decat la cele hidraulice si cam atat. Astea sunt chesti care probabil devin vizibile dupa cateva mii de km.
RăspundețiȘtergere