Nemuritorii AC/DC

Memorabil concertul de aseara din Bucuresti al legendarei trupe AC /DC, un eveniment pe care-l astept de 30 de ani, sau ca sa fiu corect de 20 ca inainte 1989 nici nu puteai visa la asa ceva. N-am prins prestatia americanilor de la Down insa Iris au fost si ei la inaltimea momentului. Am sa rememorez cateva episoade traite de mine, ca mare fan AC/DC.

In primul rand nu o sa uit cenzurarea aprope totala a acestei trupe la radio si in publicatii. Imi aduc aminte ca prin '86 in Almanahul Scanteia Tineretului la rubrica muzicala a aparut o poza cu Angus Young. Am cumparat 3 exemplare, una a ajungad insigna, lipita pe un carton, alta a fost lipita pe primul disc Iris (AC/DC-ul Romaniei) iar a treia pe peretele camerei, desi poza avea doar vreo 4 cm patrati.

Apoi locatia aleasa pentru concert o consider extrem de potrivita. Imi place sa cred ca militienii in acceptiunea carora AC/DC inseamna "accept capitalismul detest comunismul" au avut oarece cosmaruri ieri noapte cand concertul a rasunat in intreaga capitala. Probabil ca cei mai tineri or sa rada cand o sa auda ca la concertele rock din Polivalenta umblau uneori niste tovarasi cu lanterne si ii extrageau pe cei care purtau bratari cu tinte, aveau lanturi la brau sau nume de formatii capitaliste scrise cu pixul pe blugi sau tricouri. Cele mai "vanate" nume erau AC/DC, KISS (sigla care le amintea de SS-ul nazist) si IRON MAINDEN pe care militienii, vrand sa para spirituali in imensa lor prostie, il citeau "ION E PE MAIDAN". "Voi o sa duceti tara asta de rapa" spuneau ei, si sarmanii tablagii n-au gresit prea mult, pentru ca dupa '89 Romania a devenit vaca de muls a unor smecheri. In timp ce noi ne bucuram ca aparusera pe piata casete cu muzica rock din vest baietii destepti furau de zor pana au reusit sa devina din militieni si activisti mari oameni de afaceri.

O chestie foarte ciudata , nu-mi dau seama nici acum cum a fost posibil dar in 1980 (posibil 1981 desi discul s-a lansat in 25 iulie 1980) pe piata romaneasca a fost distribuit oficial, e drept intr-un numar redus (mai mult "pe sub mana" adica cu spaga), albumul Back In Black (discul era Made in India), cel mai vandul album rock al tuturos timpurilor (112 milioane de exemplare vandute in intreaga lume).

As vrea sa-i strang mana si sa-l feliciti pe cel care intr-o zi de duminica, intre Cantarea Romaniei si Telejurnal, a avut curajul si a bagat pe TVR1 videoclipul "It's a long way to the top", realizat in formula cu Bon Scott (R.I.P.). Ani de zile, cu exceptia unui amic care-l vazuse, nimeni nu m-a crezut ca TVR a difuzat asa ceva, mai ales ca videoclipul, fiind foarte vechi, fusese realizat si difuzat numai de televiziunea australiana. Acum vreo 2 ani a aparut pe piata un dublu DVD AC/DC intitulat "Family Jewels" care contine filmari rare din istoria trupei, incluzand si acest videoclip (trupa e pe un camion si circula cantand prin Melbourne). Acum am dovada existentei videoclipului din pacat nu mai am cui sa demonstrez ca nu visasem in anii '80, gasca mea fiind imprastiata in patru zari si pe mai multe continente.

Inchei cu o poveste din anul 1983, cand impreuna cu un amic posesor al celebrului (pe atunci) casetofon sovietic Electronika 302 echipat cu baterii, am mers la Biblioteca Americana, unde se facea auditia nou lansatului album AC/DC "Flick of the switch", si am piratat prin microfon albumul, devenind eroii gastii, desi inregistrarea avea o calitate mediocra.

Ieri, pentru doua oara, ascultand AC/DC m-am simtit iarasi pusti, o chestie care mi s-a intamplat si dimineata la expozitia Antebellum, unde am retrait atmosfera manifestarilor din anii '80, o chestie care m-a bucurat la fel de mult ca si concertul.