Nimic despre teatru

Tudor Popescu (1930–1999) a fost unul din cei mai importanti dramaturgi romani. Totusi povestea de mai jos nu are nicio legatura cu teatrul.
( http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Popescu ).

Interesul pentru Tudor Popescu mi-a fost starnit de faptul ca maestrul era posesorul unei masini pe care o indragisem din peliculele “Stan si Bran”, in fapt franturi difuzate sambata (sau duminica ?) de TVR intr-o emisiune pe care in copilarie o asteptam cu sufletul la gura, “Cascadorii rasului”.

Ca o paranteza, in Bucuresti mai circula la acea vreme un alt Ford T, al inginerului Sarbu, care in mod bizar avea culoarea rosie (foto sus). Imi amintesc ca am intalnit aceasta masina in zona P-ta Galati, vis a vis de liceul din zona e o vulcanizare care a rezistat pana astazi. Plimbandu-ma cu bicicleta imi placea sa zabovesc pe la atelierele auto, ma infiltram si cascam gura, uneori faceam pe ucenicul, oamenii erau altfel in acele timpuri, multi ma indrageau, cel putin asa cred, pentru ca niciodata nu am fost luat la rost, desi ii sacaiam cu intrebarile mele. Intr-o zi torida de vara, pedalam de zor fara vreo tinat precisa, in cautarea unui "obiect de studiu", a se citi o epava antebelica ingropata prin vreo curte ori abandonata pe vreun maidan. Norocul avea sa-mi surada, pentru ca am dat peste un Ford T. Dupa ce am studiar pret de cateva minute automobilul, am declansat "interogatoriul", eram foarte intrigat ca un automobil poate rula pe anvelope de motocicleta. Nu stiu care a fost soarta caestui automobil care aparticipat la multe editii ale raliului de la Sinaia, din cate stiu inginerul Sarbu a emigrat, masina din cate se pare a fi ramas in tara, undeva in provincie.

Revenind la masina dramaturgului Tudor Popescu, inainte s-o vad pe viu, am citit un interviu, intr-un almanah, in care maestrul raspundea, vadit iritat, unei intrebari legate de masina, ceva de genul. “ ..... da am un Ford foarte vechi, toata lumea ma intreaba de el, cei de la cinematografie ma tot solicita dar nici nu ma gandesc sa-l inchirieaz”. Nu va faceti iluzii, nu citeam in scoala primara cronicile teatrale sau interviurile personalitatilor din acest domeniu, articolul era insa ilustrat, alaturi de fotografia maestrului, de o schita a unei masini de epoca. Asta mi-a atras atentia, dupa parcurgerea articolului amfost usor dezamagit, ma gandeam ca am sa aflu und epot vedea iarasimasina. In prima faza am crezut ca era masina rosie, insa dupa vreo 2-3 ani am vazut in Piata Rosetti Ford-ul T al dramaturgului. Asa am constastat ca erau doua Ford-uri T inBucuresti !!!! Tot in aceeasi perioada am gasit in revista Autoturism articolul de mai sus. Mult mai tarziu, dupa Revolutie, am aflat ca dl. Popescu mostenise masina de la un batran pe care-l ingrijise.

Aveam sa revad masina mult mai tarziu (foto jos), in 2005, restaurata impecabil, in posesia dlui George Danciu, un admirabil cleg din RETROMOBIL CLUB ROMANIA. Masina fusese recuperata dintr-un garaj situat in zona P-ta Cosbuc. Stetea in asteptarea unui pasionat care s-o resusciteze, plina de praf, cu anvelopele putrezite, dar completa. Locatia era situata la doar cateva sute de metri de locul de intalnire traditional al posesorilor de vehicule istorice. Nimeni insa habar nu mai avea de soarta acestei masini pentru ca dramaturgul o utiliza foarte rar si nu participase inainte de 1989 la vreun eveniment dedicat vehiculelor istorice. Mostenitorii au decis sa vanda automobilul, o decizie inteleapta as putea spune, pentru ca un automobil care ramane neutilizat zeci de ani se degradeaza. Ar fi fost si pacat ca acest automobil sa dispara.

Visul meu s-a implinit cand am avut prilejul sa fac o plimbare cu batranul Ford, desigur nu la volan, pentru ca e nevoie de mult antrenament ca sa conduci asa ceva, tehnica fiind unica la acest model. Masina si-a schimbat recent proprietarul, si , cine stie, poate n-o s-o mai revad niciodata, raman insa cu frumoase amintiri despre Masina Secolului (trecut desigur), Ford T.