Topolino alias Supravietuitorul

Dintre toate automobilele care au circulat in Romania in perioada interbelica Fiat-ul 500, seriile A si B, botezat de public “Topolino”, este in opinia mea modelul care a avut cea mai mare rata de supravietuire, alaturi de Opel-urile Olympia.

Prima mea masina, in realitate un proiect, a fost un 500 A (in foto - negru), gasit printr-un anunt la mica publicitate. Masina era complet dezmembrata si servea drept .... cusca de caini intr-o curte din zona Pta Traian. Dupa tratative indelungate am reusit sa cad de acord cu proprietarul. Cum caroseria nu mai avea deloc podea am inceput sa caut un tinichigiu. Toate atelierele ma refuzau asa incat am dat un anunt la ziar, nu pe net ca nu exista asa ceva pe atunci. Singura oferta primita s-a dovedit a fi o teapa. Si nu una f usoara, omul fiind din Ghermanesti, am pierdut timp si bani numai cu trasportul. Neavand decat banii pentru masina, am cautat un “asociat” care sa suporte transportul si o parte din reparatii. El pastra actele si daca nu-i returnam suma investita pana la finalizarea proiectului convenisem sa vindem masina si sa-si recupereze fiecare banii impartind eventualul profit (vise). Am inchiriat un TV Getax din fata Garii de Nord , am incarcat caroseria si sasiul cu destinatia Ghermanesti. Dupa vreo trei luni, in care eu munceam de zor la curatarea caroseriei iar tinichigiul disparuse, am inteles ca am luat teapa. Cum curtea in care era masina am aflat ulterior ca apartinea socrului teparului, am aranjat s-o gazduiasca si mi-am vazut de treaba renuntand momentan la proiect in favoarea unui Fiat 600. Ulterior am decis sa vindem masina. Cautarea unui client a durat f mult, insa in final un domn pe nume Evanghelescu a cumparat masina care s-a reintors in Bucuresti. Intre timp sau intalmplat doua lucruri, prietenul meu Daniel a pierdut actele notariale, asa incat din bun simt n-a mai revendicat vreun ban investit (in transport), iar eu am gasit inca un motor, luat la schimb cu un motor de motocicleta de la inventatorul Iustin Capra (care inainte de 89 fusese proprietarul unui Topolino). Dl Evanghelescu a reusit sa recompuna masina, nu a fost o restaurare, mai mult un joc gen Lego la scara 1:1, montand in suruburi o podea. Masina nu functiona si nici acte nu mai avea. Dupa mai mult timp dl Evanghlescu a vandut la randul sau masina, care a trecut prin mai multe maini, a stat prin mai multe locatii, a fost descompletata, ajungand astazi in stare de epava. Am spus povestea asta pentru cei care sunt la inceputul acestei pasiuni in speranta ca vor trage invatamintele necesare si se vor feri de astfel de situatii. Nu fiti creduli si alegeti atent meseriasii carora la incredintati lucrari. Partea amuzanta in toata actiunea asta perdanta, s-a consumat chiar la inceput, dupa ce am ridicat caroseria si piesele cu camionul m-am trezit cu un telefon din partea vanzatorului, care ma ruga sa-i dau inapoi ...... motocicleta ? Am ramas blocat . In lazile cu piese omul uitase ca strecurase si un MZ demontat, pe care desigur ca l-am restituit. Neavand garaj umplusem aproape tot balconu de piese, plin ochi, pana la nivelul balustrazii, asa ca a fost destul de dificila sortarea.


Toata povestea de mai sus m-a facut sa vanez toate Topolino-urile de care auzeam in tara. Asa am constatat cat de multe erau la nivelul anului 1990-1991, circa 15 bucati. Probabil ca si dimensiunile reduse au contribuit la aceasta rata mare de supravietuire, faptul ca nu ocupau mult spatiu le-a facut probabil sa nu fie topite si sa rugineasca lent uitate prin cotloane , in asteptatea cuiva dispus sa le restaureze. La vremea ceea existau unele mai bune altele in stare de epava, o sa incerc sa-mi amintesc o parte din ele. In stare buna erau cea din Ghencea (bej - la doua blocuri de dl Badulescu care nu si-o aminteste) dintr-o parcare, cea de la Breaza (rosie) decapotabila, era gazduita de o pizzerie, precum si unul din Brasov care apartinea unei firme (cu multe piese neoriginale) care a fost expusa la primul SAB. La capitolul proiecte la Campina exista o masina (astazi restaurata de dl. Luca), la Timisoara cineva stransese trei bucati (exista si astazi), in Ploiesti erau trei bucati (una restaurata de dl Mezincescu), mai erau masini la Iasi (neagra), Craiova, Oradea si Bucuresti (cate un exemplar). Cam astea mi le amintesc, ulterior insa au aparut si altele, la ora actuala restaurate fiind din pacate doar trei. La un moment dat a mai aparut un exemplar alb, tranformat intr-un spider, care o vreme a fost folosit ca decor pe scena unui teatru bucurestean. Cea de a treia masina restaurata astazi, am intentionat s-o cumpar pe vremea cand era in stadiul proiect. Masina era stocata intr-o curte vis a vis de sediul Pro Tv, trecand cu troleibuzul mi-a tras atentia. M-am interesat de pret si m-am linistit rapid omul vroia doar “o Dacia noua la schimb”. Dupa cativa ani insa proprietarul a decedat, mostenitorii scotand masina la vanzare. Ce era interesant la masina era faptul ca era un model A, mai rar in plus si decapotabila, foarte bine conservata, completa, si existau patru anvelope noi Michelin Classic nemontate. Ce nu-mi placea era un lonjeron din fata al sasiului care prezenta urmele unei reparatii. Exista o problema la acte, care a intarziat tranzactia, masina era radiata din 1945, exista certificat de radiere din acel an si inca unul din 1948. Cum fara actul asta nu o puteam reinmatricula am facut o scrisoare la Politie pentru a avea confirmarea ca recunosc actul respectiv. In timp ce asteptam raspunsul un alt coleg din R.C.R. dl. Calin Balanescu, a trecut prin zona, a vazut masina si a doua zi era proprietarul ei. Initial m-am intristat insa fiind vorba de un bun amic m-am bucurat in scurt timp s-o vad impecabil restaurata (in foto galben/albastru - a nu se confunda cu "clona" din Pavilionul H). Si uite asa am renuntat definitiv la Topolino, pentru ca deja se parea ca am ghinion la modelul asta. Ce e foarte ciudat e ca prima mea masina statuse ani de zile in balarii la doar cateva sute de metri de locuinta dlui Balanescu iar acesta n-o descoperise. De atunci am inceput sa cred ca practic masinile isi cauta proprietarul si nu invers. Ulterior aveam sa gasesc in final ce cautam. A trebuit sa ma reorientez pentru ca visul de a avea o antebelica sa devina realitate. Povestea e lunga, voi reveni asupra subiectului.