XI Retroparada primaverii

Sambata 11 aprilie incepand cu ora 9:00 RETROMOBIL CLUB ROMANIA deschide la Muzeul Aviatiei din capitala seria evenimentelor organizate in acest an.

RETROPARADA PRIMAVERII va debuta cu expozitia vehiculelor istorice urmata de un raidul "Retroparada pe Drumul vinului" cu destinatia Conacul dintre vii, situat in localitatea Urlati.

http://www.retromobil.ro/stiri/retroparada09/Comunicat%20Presa%20Retroparada%20pe%20drumul%20vinului.pdf

Cinematografia, dusman sau aliat ? ( I )

Deschid o serie de articole intitulate "Cinematografia, dusman sau aliat" legate de evolutia vehiculelor istorice in filmele romanesti de ieri si de azi. Daca o sa intrebati un pasionat roman asupra raritatii vehiculelor istorice pe plaiurile mioritice, printre factorii care au contribuit la disparitia masiva a automobilelor antebelice o sa mentioneze cu siguranta si cinematografia. Si asta pentru ca in filmele de actiune produse in anii '70, in principal cele regizate de Sergiu Nicolaescu, apar numeroase secvente in care diverse automobile care sunt mitraliate, tamponate, incendiate, dinamitate, rasturnate, etc. Exista insa si situatii fericite, de care insa n-am intalnit pana acum sa vorbeasca cineva in presa sau pe forumuri. Ma refer la cazurile in care cinematografia a salvat un automobil prin restaurare sau daca termenul pare pretentios reparandu-l. Unul din aceste cazuri este cel al aunui automobil detinut de Studiourile Media Pro, o "mostenire" ramasa de pe vremea cand pe firma scria doar Buftea (de unde si zicala, "faci figuri de Buftea"). Va marturisesc ca e greu de precizat marca acestui automobil, cert este ca e un model fabricat inainte de anii '30 care a primit cu zeci de ani in urma un motor de Aro. Caroseria a fost si ea adaptata si completata asa cum puteti observa in prima imagine. Cand parea ca automobilul va sfarsi la fier vechi, asemeni altor masini uitate prin hangarele studiourilor, s-a intamplat o minune. Automobilul a fost reparat, fiind completat cu o serie de repere care desi nu sunt originale sunt din epoca. Transformarea a fost radicala si desi nu putem vorbi de un vehicul istoric, trebuie sa recunoasteti ca e cu totul altceva decat casarea. Automobilul a fost utilizat la filmarile pentru "Restul e tacere" opera a maestrului Nae Caranfil realizata in anul 2007. Fotografiile recente ale automobilului au fost extrase de pe site-ul oficial http://www.restuletacere.com/ pe care va invit sa-l parcurgeti asa cum va invit sa vedeti si filmul. Din bugetul aceluiasi film a mai fost restaurat un automobil extrem de rar, marca EGO, episod asupra caruia voi reveni http://www.prewarcar.com/read_article.asp?ID=2397
Nu insa inainte de a prezenta si cealalta fata a medaliei.

Steyr 100 : Albumul

Atunci cand ai un automobil rar te lovesti de multe probleme, cea mai grea fiind reperabilitatea pieselor de schimb. Totusi ai si un avantaj, acela ca in timp poti avea sansa sa-i cunosti pe toti colectionarii din lume care detin un automobil de acelasi tip. Povestea referitoare la descoperirea, identificarea, achizitionarea si restaurarea automobilului meu Steyr 100 Cabriolet (1935 - ultima fotografie din album) va face obiectul unei serii de articole care va debuta in curand. Ma grabesc insa sa va prezint o realizare de data recenta , albumul tuturor automobilelor STEYR 100 despre care exista informatia ca au supravietuit. Majoritatea celor care le detin sunt austrieci, si fac parte din STEYR Register, o sectie a unui important club din Austria din care si eu fac parte. http://www.steyrregister.com/ Registrul cuprinde peste 225 de colectionari din intreaga lume care detin circa 350 de automobile Steyr, fabricate inainte de 1947. Din doi in doi ani clubul organizeaza un eveniment la care participa in medie peste 50-60 de automobile. Trebuie mentionat ca acest registru nu se adreseaza posesorilor de automobile fabricate de firma Steyr sub licenta Fiat, Steyr Puch sau Steyr Fiat (modelele anilor '60). Alaturi de colaborarea exemplara intre membrii acestei comunitati, care fac schimb de informatii si documentatii tehnice, trebuie remarcat faptul ca fiecare membru isi asuma responsabilitatea executarii unor piese. Asta face ca o serie de repere practic de negasit la targurile de specialitate sa fie accesibile celor care restaureaza un astfel de automobil.

Albumul contine fotografiile tuturor automobilelor Steyr 100 din lume aflate in stare de functionare. In afara de acestea mai exista 5-6 automobile nerestaurate sau in curs de restaurare ale caror fotografii imi lipsesc dar care sper sa le pot adauga in timp.

Sper ca parcurgerea acestui album sa va faca placere

http://picasaweb.google.com/www.automobilia.ro/STEYR100#

Firma Steyr a produs modelul 100 in perioada 1934-1936 in 2864 de exemplare (mai sus trei fotografii oficiale STEYR Werke A.G. realizate in preajma lansarii in productie - 1934 ). Aceasta suma include automobile carosate cabriolet si limuzina, neexistand date certe asupra ponderii fiecarui tip in total. Cert e ca astazi varianta cabriolet are cea mai mare pondere. Colegii mei sustin insa ca in multe cazuri in spatele cabrioletelor restaurate se afla o limuzina sacrificata ca "banca de organe", fapt care a condus la aceasta situatie. Avand in vedere numarul exemplarelor cunoscute astazi procentul automobilelor Steyr 100 care au subravietuit este apropiat de 1% fapt care-l plaseaza in categoria automobilelor foarte rare. In curand va debuta povestea acestui proiect !

Targul Reggio Emilia

Targul de la Reggio Emilia, sau Mostra Scambio Reggio Emilia cum ii zic italienii, eveniment ajuns la a 29-a editie (28-29 martie) a reprezentat pentru mine o surpriza extrem de placuta. Spun asta pentru ca am intalnit in Italia si targuri care sincer nu merita eforul unei deplasari, cum e cel de la Piacenza, fiind foarte mici ca numar de expozanti. Din cele vazute Reggio Emilia secondeaza Padova intr-un top al numarului de expozanti si al suprafetei expozitionale. In plus si preturile sunt mult mai mici fata de targurile din nordul Italiei, asta probabil si ca urmare a tarifelot mai mici platite de expozanti (cam cu 60%). Dintre automobilele oferite spre vanzare mi-au atras atentia, in fotografii de sus in jos, un Opel Kadett Coupe (1974, revopsit dar impecabil conservat, 1100 cmc, 3500 euro, sincer mi-a placut ff mult), o Alfa Romeo 2600 (pret nespecifical, imi aduc cu regret aminte de un automobil similar din RO care a ajuns la fier vechi fiind rificat de primarie), un simpatic Rosengart (sfarsitul anilor '20 - varianta franceza a Austin Seven, pret exagerat - 10.000 euro), un camion interbelic Renault (pret nespecificat), Lancia Beta Montecarlo (10.000 euro), Fiat 500 My Car (serie limitata realizata de Francis Lombardi), Fiat Dino Coupe (18.000 euro), Fiat 850 Special (posibil unicat, modificarea plafonului a fost omologata in 1969 confirm actelor prezentate de vanzator), Abarth 750 (40.000 euro). In ultima poza puteti vedea standului clubului organizator C.A.M.E.R. care a gazduit o expozitie Maserati. http://www.camerclub.it/

Ca o concluzie vizita a meritat, e un targ de vizitat in doua zile, recunosc ca unele zone, cele cu piese moto, le-am parcurs in mare graba pentru a cuprinde tot. Targul are un caracter anual, asa ca daca sunteti in zona merita sa nu ratati editiile viitoare !

Circuitul uitat

Circuitul de la Monza pastreaza inca parfumul erei de aur a automobilismului. La acest fapt contribuie locatia incarcata de istorie dar si dotarile invechite. Situat intr-o padure considerata plamanul orasului Milano, circuitul este condamnat sa nu se dezvolte niciodata ecologistii exercitand o mare presiune pentru protejarea naturii. Semnalul dat este unul foarte clar, orice actiune care ar conduce la distrugerea vegetatie va demara actiuni de inchidere a circuitului. Pe de alta parte administratorii circuitului exploateaza aceasta situatie, facand investitii minime. Din aceasta cauza spectatorii au de suferit confortul fiind unul precar, insa nimeni nu se plange. Pana in urma cu doar cativa ani, tribunele nu erau dotate cu scaune, spectatorii stand direct pe structura metalica sau pe dalele de beton doar tribuna centrala si lojele din zona boxelor fiind dotate corespunzator. In ultimii ani au fost dotate cu scaune cateva mii de locuri insa actiunea este departe de a fi finalizata. Numarul toaletelor este extrem de redus iar parcarile destinate spectatorilor sunt niste pajisti care se transforma in adevarate mlastini pe timp ploios.

Toate acestea insa dau un farmec aparte circuitului de la Monza. In plus vechia pista de viteza, construita in 1955 si utilizata pana la sfarsitul anilor '60 pentru curse si realizarea de recorduri, este intacta insa din pacate a fost complet uitata. S-a renuntat la utilizarea ei treptat, din ratiuni de securitate, in care au pierit atat piloti cat si spectatori. Din pacate in loc sa constituie un punct de atractie turistica vechiul oval de beton, un adevarat monument al automobilismului, a fost dat uitarii fiind inghitit de vegetatie. Istoria sa o puteti percurge pe site-ul oficial al circutului

http://www.monzanet.it/eng/pista_sopraelevata.aspx

Impins de o curiozitate imensa fata de aceasta veche constructie am cercetat o portiune a vechiului circuitului de viteza, la inceput din exterior (foto 2), apoi am intrat chiar pe pista. Am parcurs portiunea marcata cu rosu pe harta zonei (foto 1). Ovalul de beton este strabatut exact prin mijloc de o sosea care subtraverseaza cele doua viraje parabolice. Prima fotografie a fost realizata in unul din punctele de subtraversare (marcat cu B pe harta, foto 4 & 5). Punctul A este locul in care portiunea dreapta a circuitului se termina si treptat pista incepe sa se incline. Inainte de inceputul parabolicii exista o bucla, probabil folosita ca zona de refugiu pe timpul curselor in caz de probleme tehnice. Cealalta linie dreapta a circuitului nu mai exista fizic, peste ea fiind construita linia de start a actualului circuit. Pista a rezistat excelent in timp si daca nu ar fi partial acoperita de muschi ai putea crede ca este inca folosita. In partea superioara a virajelor exista o balustrada metalica, care mai pastreaza inca o parte din stalpii de sustinere din lemn. In aceeasi zona exista platforme pentru arbitri (foto 3), cate trei in fiercare viraj, situate la distanta una de alta asa incat sa existe contact vizual intre oficialii cursei (pentru a vedea semnalizarile prin steaguri facute de ceilalti arbitri) . La interiorul pistei exista un gard format din cabluri de otel. Trebuie spus ca am efectuat explorarea vechiului circuit in pauza dintre doua etape a Ferrari Challenge Trofeo Pirelli (s-au mai desfasurat cursele Shell Ferrari Historic Challenge si 500 Abarth Trophy). Ajuns aproape de punctul marcat cu A pe harta am a facuta fotografii in ambele sensuri (foto 6 & 7) catarat pe partea superioara a pistei. La scurt timp masinile au revenit pe noua pista asa incat simfonia motoarelor rasuna in intreaga padure. E greu de descris in cuvinte sentimentul trait, cert e ca dupa cateva secunde mi s-a facut pielea de gaina. Stateam agatat de balustrada, altfel as fi alunecat, datorita ploii si muschiului betonul fiind extrem de alunecos. Am privit linia dreapta a circuitului, apoi spre stanga zona inclinata a pistei. Parea ca dintr-un moment in altul bolizii de curse vor trece prin fata mea condusi de monstrii sacri precum Fangio, Hill, McLaren, Bandini sau Moss. Din pacate in departare nu a aparut nici o masina de curse ci doar o silueta, posibilt un om de paza. Avem ecusonul rezervat jurnalistilor la gat insa am preferat sa ma retrag pentru a nu fi luat la intrebari asupra prezentei mele in acel loc in care atat presei cat si spectatorilor, din pacate nu le este permis accesul.

Intors pe noul circuit in zona boxelor l-am intalnit pe Juan Manuel Fangio. Si aici trebuie sa va dezamagesc, nu, nu am batut cuba cu el, cum ne amageste ca face mustaciosul comentator F1 cu pilotii actuali. Cum n-am putut nici sa iau un interviu unei statui, m-am multumit cu fotografie (foto 8). Instantaneu in mintea mea a incoltit intrebarea : oare marele pilot roman Petre Cristea n-ar merita un asemena monument, amplasat pe marginea circuitului bucurestean (zona Pta Aviatorilor) pe care s-a luptat cu cei mai mari piloti ai vremii ?

Regasirea din Venerei 23

Nu, nu e vorba asa cum ati putea crede de intalnirea dintre doua persoane dupa o lunga perioada de timp. Nu e o poveste de dragoste asa cum va asigur ca ceea ce urmeaza nu e nici S.F.

Un automobil Fiat 500 si o cladire s-au reintalnit dupa 65 de ani. Intalnirea este cat se poate de reala si avut loc in august 2007 in Bucuresti. Bunul meu amic si coleg de club, ing. Calin Balanescu, a avut stralucita ideea de a readuce Fiat-ul sau in fata cladirii in care automobilul si-a asteptat clientii in 1942.

Cladirea, situata pe Str. Venerei nr. 23, adapostea la acea vreme reprezentanta Fiat. Astazi este un service auto, detinut de antrenorul de fotbal Florin Halagian, maine va fi poate un ansamblu de locuinte, sau poate nu. Povestea insa va ramane si mi se pare extraordinara. Pe data de 25 octombrie 1942, in plin Razboi Mondial, perioada in care productia de automobile a fost extrem de redusa, reprezentanta Fiat din Bucuresti a livrat un automobil Fiat 500 in stare noua.

Dupa 65 de ani automobilul si cladirea sau reintalnit.

Cladirea, situata in spatele blocurilor de pe Calea Mosilor, a scapat de bombardamente, cutremure si mai apoi de lama buldozerelor comuniste pentru ca astazi sa nu fie atinsa (inca) nici de febra imobiliara.

Automobilul a scapat si el de bombardamente, de rechizitionare, a fost radiat dupa razboi, a stat ascuns intr-o magazie de pe Bd. Protopopescu, din fericire n-a fost sacrificat pe altarul cinematografiei romanesti. Apoi a ratat si exilul pentru ca proprietarul sau nu s-a lasat pacalit de oferta derizorie a samsarilor care au roit in jurul lui dupa 1989, drept e ca si el avea pretentii exagerate. In final a avut o sansa pe care putine automobile antebelice din Romania o au. A avut sansa sa fie restaurat, sa fie reinmatriculat dupa aproape sase decenii. Asa incat n-a rata sansa de a revedea locul in care si-a inceput aventura in Romania.

Un geniu roman aproape uitat

Intr-o perioada in care maneaua e la putere in Romania, peste geniile romanesti se asterne incet dar sigur uitarea. Din galeria marilor inventatori romani face parte si inginerul George "Gogu" Constantinescu (1881-1965) (cunoscut sub numele de Constantinesco peste hotare), autorul teoriei sonicitatii si a numeroase brevete de inventie in domeniul automobilului si nu numai.

Constantinescu s-a preocupat de proiectarea unui automobil popular, care sa fie accesibil (maxim 100 de guinee), sa aiba un consum scazut de combustibil (1 galon la 100 mile) si sa fie capabil sa atinga viteza de 30-40 mph.

In prima fotografie il puteti vedea pe Constantinescu in mai 1923 la volanul prototipului echipat cu convertizor. Inventatorul a utilizat in constructia prototipului un sasiu rulant Sheffield Simplex, inlocuind motorul de 45 CP cu unul Singer de doar 10 CP. Convertizorul proiectat si realizat de Constantinescu este primul pas spre transmisia automata de astazi, el permitand eliminarea ambreiajului si a schimbatorului de viteze. Constantinescu a efectuat testele conducand personal automobilul, pe platforma sasiului calatorind alte 9 persoane. Alte teste au fost efectuate tractand sarcini in rampa sau trecand peste obstacole.

Ca o paranteza fie spus, sunt convins ca daca ar fi realizate cateva replici ale acestui automobil, chiar si la scara redusa, orice muzeu de automobile din lume ar fi bucuros sa le gazduiasca. Asa poate fi promovata imaginea Romaniei in lume solid si pe termen lung. Desigur ca si ouale incondeiate, mititeii sau sarmalele, dansurile, mastile si hainele populare, obsesiv prezentate in exterior in diferite ocazii, au importanta lor in refacerea imaginii tarii, insa ponderea cea mai mare in aceasta promovoare condier ca trebuie sa o aiba oamenii, romanii de geniu, din prezent sau din trecut, inventatori, scriitori, pictori, muzicieni, sportivi, etc.

Revenind la automobilul Constantinescu acesta s-a bucurat de un mare interes din partea producatorilor de automobile, in special dupa ce a fost expus in 1926 la saloanele de la Paris (standul in fotografia 2) si Londra. Prezent la salonul parizian M.S. Printul Carol al II-lea a testat personal automobilul alaturi de inventator (foto 3). In 1926 General Motors achizitioneaza licenta automobilului cu convertizor.

Pentru a studia in detaliu personalitatea, opera si activitatea inventatorului roman va recomand sa parcurgeti lucrarea publicata de fiul acestuia Ian Constantinesco in 1994 accesibila on line la

http://fluid.power.net/fpn/const/index.html

La libraria A.G.I.R. din Piata Romana gasiti o lucrare dedicata marelui inventator http://www.agir.ro/carti.php?id_carte=110206&

Va invit sa cumparati aceasta lucrare, si daca pasii va poarta prin prin Parcul Carol nu uitati sa treceti pe podul din beton armat proiectat de George Constantinescu.